Ca o avanpremieră a marii bătălii de la sfârșitul acestui an, care va marca sfârșitul ”regimului” Traian Băsescu, așa cum le place să-l denumească adversarii celui menționat, pe plan local a debutat mai mica luptă a partidelor, partidulețelor și candidaților desemnați de acestea pentru ocuparea colegiului lăsat vacant de fostul deputat și ministru național-liberal, actualmente pesedist, Ovidiu Silaghi.
În paralel și în dezinteresul suveran al onor electoratului sătmărean se produc și euro-parlamentarele, care urmează să desemneze pe mesagerii și reprezentanții românilor tocmai la Bruxelles, acolo unde, se fac și se desfac mult mai multe dintre lucrurile ce ne marchează viețile și perspectivele decât îndeobște se știe sau se crede. Am putea spune că localele vor potența și prezența la votul pentru euro-parlamentare, nu invers, după cum ar fi normal.
Ambele acte electorale nu sunt resimțite ca având o miză semnificativă, cu excepția candidaților și a structurilor de partid care găsesc în ele prilejul de a se valida și de ocupa un loc mai în față în clasamentele ce vor rezulta din aceste meciuri de etapă. Majoritatea alegătorilor fiind sătulă și refractară la orice gest și orice sintagmă care include noțiunea de politică.
Convingerea lor destul de ferm înrădăcinată, fără ca totuși să fie în chip necesar și pe de-a întregul adevărată, este că toți sunt o apă și un pământ, în pofida declarațiilor de bune intenții și a asigurărilor că ei reprezintă ceva nou și nemaiîntâlnit în politica autohtonă de până acum. Convingere care se va concretiza, fără doar și poate, într-o prezență scăzută la vot , în afară de zonele în care se merge organizat și încolonat la aceste activități de obște. Confruntarea din colegiul al doilea prezintă și o seamă de curiozități, demne de atenție, chiar dacă nu de Cartea Recordurilor.
Astfel, bizar este că pe locul lăsat vacant prin demisia d-lui O.S. candidează după un scurt interludiu european același, ceea ce ar putea să însemne că, în cazul în care va fi ales, el va fi de două ori deputat în același colegiu și în aceeași legislatură. Adică își va fi predat sieși propria ștafetă. De această dată sub un alt stindard. Cel al PSD, nicidecum al unei alianțe care a decedat în acte, USL. Deci PSD va fi reprezentat în alegeri de un vajnic liberal de odinioară.
A doua curiozitate este că PNL-iștii, prinși pe picior greșit de această mișcare, n-au reușit (unii nici n-au vrut) să-și desemneze un candidat propriu, astfel încât partidul mare care se consideră a fi PNL stă pe tușă în această bătălie în care ar fi avut niscaiva șanse de câștig în zonă.
Ceva ciudat și nu tocmai minunat se petrece și în opoziția propriu-zisă (PNL nefiind încă foarte decis în asumarea acestei poziții). Candidaturile partidelor de dreapta sunt asigurate de foste cadre de nădejde ale PDL de până mai ieri. Pe lângă candidatul oficial al PDL, Ileana Blidar, mai pun umărul la alte
partide de dreapta foști fruntași ai acestui partid: Sergiu Băbășan pentru Forța Civică și Laura Bota pentru PMP.
Nici UDMR nu face excepție de la aceste desfășurări. Candidatul său a fost văduvit de prezența siglei, chestiune care a generat o seamă de speculații în legătură cu modalitatea desemnării și cu agrementul de care beneficiază alegerea în cadrul organizației. Ca să nu mai vorbim de faptul că unii alegători ai UDMR care stau mai rău cu văzul sau cu deprinderile cititului ar putea să confunde laleaua cu trandafirul dând câștig de cauză lui Ovidiu Silaghi, mai ales că numele de familie al acestuia poate să genereze și el unele confuzii.
Una peste alta, chiar dacă aceste alegeri nu au semnificații prea dramatice pentru electoratul sătmărean, ele au, totuși, măcar șansa de a crea momente de amuzament și bună dispoziție.
Mihail Fodor
