Sorin Oros: Cumințenia Pământului și Ticăloșenia Guvernului

Motto: „V-am lăsat săraci și proști, v-am găsit și mai săraci și mai proști.” Constantin Brâncuși

Am ezitat mult timp să scriu despre acțiunea Guvernului de a achiziționa lucrarea lui Brâncuși, Cumințenia Pământului, cu bani din donațiile poporului. Am ezitat pentru că mă întrebam dacă sunt patriot scriind împotriva acestei acțiuni. Am ezitat gândindu-mă că eu ca „om de artă” nu am voie să nu fiu de acord cu achiziționarea unei opere de artă realizată de un român. Dar stând strâmb și judecând drept, după propria-mi minte, evident, am hotărât că trebuie să scriu. Împotrivă! Adică să scriu și să strig că nu sunt de acord ca Guvernul meu să cumpere o operă de artă cu banii poporului. Argumente și dileme:

• cine a hotărât ca prețul operei brâncușiene să fie de 11.000.000 de euro? De ce nu 50.000.000 sau 11.569.031,04? Arta e un produs 100% subiectiv, nu are nimic matematic, nimic ce se poate calcula, cântări și măsura. Arta se poate doar estima și înțelege. Cine a estimat Cumințenia la 11.000.000 de euro? Eu, ca necunoscător, m-aș opri, poate, pe la 6-7.000.000.000. Și asta pentru că nefiind expert în artele plastice, nepricepându-mă defel la sculptură, și nefiind, câtuși de puțin, un snob care să cedeze metafizic, dar mai ales fizic, la contemplarea mută, tipic blagiană, a operei brâncușiene nu mă pricep la așa ceva. Cu toate astea înțeleg că este ceva foarte valoros și că experții și consumatorii de artă o apreciază fascinați. Înțeleg că este mai mult decât o simplă statuie și mult mai mult decât colorații pitici de grădină. Dar 11.000.000 de euro este exagerat de mult!
• dacă Guvernul României vrea să achiziționeze ceva, orice, e treaba Guvernului nu a poporului. El, Guvernul, poate la fel de bine să își achiziționeze o betonieră, o ricșă, o bucată de ogor sau o statuie. Niciodată nu am fost întrebați dacă suntem de acord cu achizițiile Guvernului, de ce am fi acum? Și de ce, în plus, să fim și parteneri de achiziții?
• se știe foarte clar că statuia brâncușiană nu se poate scoate din țară. Este în patrimoniul național. Așadar, familia care deține Cumințenia nu avea cum să o valorifice altundeva decât în România. Desigur, ea poate fi cumpărată de un miliardar de orice nație, american, burkinabez sau somalez. Însă după achiziție nu o poate expune nici la New York, nici la Ouagadougou și nici la Mogadishu. O poate ține într-o casă din România sau o poate expune într-un muzeu. Tot din România. În consecință, familia deținătoare ar fi scăzut mult din preț dacă Guvernul știa și voia să negocieze la sânge. Cu sânge românesc. Pentru că statuia e făcută din și cu sânge românesc, iar „sângele apă nu se face”!
• dacă Guvernul nu își tolera hoții și corupții care au supt țara de 27 de ani, poate că avea fondurile necesare pentru achiziție, fără a mai cerși de la cetățenii ei. Care sunt proști (știu că mă iubiți enorm!) dar mulți… iar 2 euro de la fiecare… poate face de-o statuie. Mă întreb (și vă întreb!) de ce Guvernul ăsta, brusc patriotic nu cere câte 2 euro pentru a-i canaliza către justiție, către sănătate, cultură, pensionari (care trăiesc, poate, cu 20 de euro lunar!)?! Întotdeauna un hoț se plânge că nu are și cere de la alții.
• Guvernul a decis să achiziționeze Cumințenia cu o cotă parte din banii lui iar restul din donațiile poporului. Bun! Dar Guvernul ăsta milos la arta brâncușiană de unde pizda mă-sii are cota parte a lui? Taxele și impozitele noastre unde se adună, cine răspunde de ele? Iată că prin această odioasă și perversă metodă, Guvernul vrea să achiziționeze Cumințenia de două ori din banii poporului. Cota parte a Guvernului e formată măcar 0,001% și din impozitul meu. Iar dacă mai adaug 2 euro, eu ca popor, ies pe minus. Adică eu dau, cel puțin 2,001 euro iar Guvernul dă ceea ce a dat de 27 de ani încoace: o pulă! E obișnuit cu așa ceva și e extrem de darnic în acest sens.
• dacă Guvernul dă jumătate din sumă ce l-ar împiedica să dea și cealaltă jumătate, pe ascuns? Poate chiar asta e ideea. Guvernele și Statul român nu și-au iubit niciodată cetățenii, dovadă fiind salariile de căcat, autostrăzile, sistemul sanitar, pensiile și toate celelalte, fapt care a făcut ca românii să plece din țară, să emigreze. Dacă-i iubea, Statul ăsta român, dar hoț, nu-i lăsa să plece, oferindu-le salarii și locuri de muncă. Și-atunci ce și-a zis Guvernul-brusc-iubitor-de-artă-brâncușiană, deghizat astfel din maștera care e de fapt: jucăm la cacealma, le cerem bani, proștii dau, noi achităm toată suma din rezerve, iar banii lor îi bem. Sau ne cumpărăm acadele… de supt! Simplu!
• cu riscul de a-mi sări în cap toți snobii apretați la școala de bune maniere, toți patrioții de mucava și toți demagogii omniprezenți pe la televiziuni de nișă, spun așa: dacă pun în balanță 11.000.000 de euro și Cumințenia, înclin să folosesc acei bani pentru altceva. Cumințenia este doar pentru câțiva, pentru cei aleși, pentru cei dotați cu harul contemplării gnoseologice, pentru cei care posedă „ochiul” înțelegerii artistice, pentru exegeți și evaluatori de artă plastică. Mai bine de jumătate din poporul ăsta sublim e format din țărani. Oare cât de pătrunși ar fi ăștia și câți ar cădea în prostrație sau în cur, la vederea și pipăirea tandră a Cumințeniei? Înclin să cred că ei ar avea nevoie de altceva, dragule Guvern-paravan-de-hoți! Susțin asta cu atât mai mult cu cât am subliniat că statuia nu poate fi scoasă din țară. Deci, dacă rămâne pe pământul pe care s-a născut Brâncuși de ce să aruncăm 11.000.000 de euro? Că o deține Statul român, Guvernul sau familia Icsulescu, nouă prostimii ne e totuna. Iar greii admiratori și consumatorii de artă ar putea-o vedea oricând, contra unui bilet de vreo… 2 euro. Pentru că a lor nu va fi niciodată, deși în lacrimogenul clip al Televiziunii Publice, copiat parcă după o rețetă de la Bollywood ce amintește de Vandana, Vagabondul, O floare și doi grădinari, sau Lanțul amintirilor, ni se susură lacrimogen că Brâncuși e al nostru, al fiecăruia. Nu este adevărat! Brâncuși este universal, este al omenirii, operele lui pâlpâie de genialitate (asta afirmă toți exegeții operei sale!) și tot ce putem face este să fim mândri că a fost român de-al nostru, din popor. Atât! Restul e demagogie, înșelătorie, hoție, lacrimogenie și… prostie!

Ca român sunt tare mândru că statuia altui român, Cumințenia Pământului a scos la iveală ticăloșenia Guvernului. Deși, știam asta…

Sorin Oros