miercuri, octombrie 9, 2024
AcasăOpinie Sorin OrosSorin Oros: Țara putorilor sociale

Sorin Oros: Țara putorilor sociale

Motto: „Nu există om atât de rău încât să nu-l poți face bun la ceva” J.J.Rouseau

În România mai trăiesc vreo 20 de milioane de oameni. Înainte de 1990 trăiau 22 de milioane. Restul sunt la căpșuni, construcții, îngrijesc bătrâni, se prostituează, stau prin închisorile Europei sau prin cimitire. Cifra exactă n-o știe nici Dumnezeu, dar vorbim de cifre oficiale luate de la Institutul Național de Statistică. Tot de aici aflăm că România are vreo 3,5 milioane de elevi și studenți, 5,3 milioane de pensionari și 4,3 milioane de oameni care muncesc. Lipsesc vreo 7 milioane. De fapt, nu lipsesc, ei sunt aici în țară, sunt patrioți, au ales să rămână în patrie și să… stea. Dar nu stau degeaba, ci câștigă bani… stând. Șapte milioane de oameni! Cât o țară mai mică, precum Israel, Bulgaria sau Serbia, sau cât populația Norvegiei și-a Macedoniei la un loc. Toți oamenii ăștia se numesc asistați social. Carevasăzică, îi asistă Statul, societatea, și sunt ajutați să trăiască, să respire, să se hrănească și să se înmulțească. Unii, mulți dintre ei, romii și ăia de susțin familia tradițională pe care tovarășii popi îi îndeamnă să facă trei-patru copii, trăiesc doar din alocațiile încasate după progenituri, și ajutorul Statului. „Doamnele” nasc anual iar Statul le dă, lunar, bani și alimente. Comunitatea le mai dă, ocazional, masa de Crăciun și de Paști, îmbrăcăminte, iar popii din sat, binecuvântări dumnezeiești. Și le încurajează să „puiască” iepurește. E minunat! Tot aici, la asistații social intră și persoanele cu dizabilități psiho-fizice și locomotorii. Dar sunt destui „orbi” cu permise de conducere care conduc bolizi, și mulți alții, șchiopi, surzi sau muți, care dansează și cântă pe-acasă. Pe de-altă parte, sunt și mulți cu handicap psihic sau locomotoriu, care nu beneficiază de nimic sau de foarte puțin. Altfel spus, societate de căcat, legi de căcat!

Unde s-a mai pomenit, într-o țară normală, să muncească 4,3 milioane de oameni, iar alte 7 milioane să stea acasă și să primească bani?! Dac-ar munci măcar jumătate din ăștia 7 milioane, oare, cum ar fi? Am înțeles, sunt analfabeți și cretini (și le place sexul!) dar cred că pot mătura străzile, pot aduna gunoiul, pot recolta porumb ori floarea-soarelui, pot căra marfă în depozite, pot spăla săli de clasă, pot să sape șanțuri, să astupe gropi, să șteargă geamuri la instituții, să planteze păduri defrișate, să culeagă mere ori pere din livezi, să dea mâncare la animale, în ferme, și multe altele. Pot, dar nu vreau! Pentru că știu că Statul le dă bani, le dă ajutoare sociale. Dacă Statul le-ar da banii doar după ce acești oameni, în floarea vârstei, ar presta servicii în comunitatea în care trăiesc, ar fi minunat. Pune-l, frate, să măture ulița și abia apoi dă-i banii! Că după aia, obosit, poate nu-și mai înfige mădularu-n concubină ca aceasta să-i nască al șaptelea plod. Ori al optulea. Ar trebui ca niciun asistat social să nu vadă hârtii de valoare, cu Eminescu, Blaga, Caragiale, Vlaicu, Grigorescu, Enescu sau Iorga, decât dacă ar munci pentru acei bani. Din păcate, majoritatea asistaților social sunt niște „putori” execrabile, niște leneși incurabili, bețivani și „iepuroaice” care stau unii peste alții non-stop, și toți peste claia de plozi, pe care îi văd drept sursă de venit, și nu copii care trebuie educați și îngrijiți. Nu prea am auzit de profesori universitari, doctori, ingineri, avocați, bancheri, artiști, ziariști, etc, care să aibă șapte-opt copii. Dar toți idioții ăștia dezumanizați, care așteaptă pomana Statului, au de la patru-cinci copii în sus. Taman ei care n-ar trebui să aibă niciun copil până nu ar avea o slujbă… nu, nu la părintele Daniel ori la ăla de la Constanța, cercetat de D.N.A, ci o slujbă în „câmpul muncii”.

E clar că legile sunt proaste și că cineva vrea să-i mențină pe acești cretinoizi analfabeți în mizeria în care sunt. Oare cine? Cine are nevoie de votul lor, din patru în patru ani? Eu nu, poate nici voi care citiți acum. Dar, cu siguranță, sunt unii… care nu citesc nimic, niciodată! Na, îmi scapă cuvântul… dar poate vi-l amintiți voi!

Sorin Oros

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare