Din câte se poate evalua în acest moment, episodul Bercea Mondial a dat o puternică lovitură credibilității proiectului de unificare a dreptei și, măcar din acest punct de vedere, a fost o lovitură măiastră de imagine a lui Victor Ponta și a asociaților. Nu degeaba suspina acesta din urmă că USL totuși n-a murit, ca dovadă că parlamentarii PNL au votat, chiar cu nazurile de rigoare, declarația prin care i se cerea lui Traian Băsescu să demisioneze în urma scandalului în care s-a implicat sau a fost implicat fratele său.
Ceea ce s-a întâmplat a fost aproape neverosimil. Două partide care, dacă am da crezare tuturor declarațiilor autorizate de la nivelul lor de decizie, sunt pe cale de a fuziona într-o mare structură a dreptei, adoptă poziții diametral opuse într-un vot semnificativ în Parlament pe o chestiune care pare să fie definitorie pentru poziționarea lor în confruntările de perspectivă de pe scena publică. Căci n-a fost vorba de vreun fleac, ci de o problemă care pune în discuție modalitatea a aborda și de a pune în aplicare legi și principii de drept.
Oare nu s-au consultat cele două partide ori nu au găsit nicio modalitate de a se armoniza în atitudini? Atunci cum vor putea să surmonteze dificultățile inerente ale proiectatei fuziuni? Sau, în pofida asigurărilor contrarii, prevalează totuși ideea de competiție, dorința de dominație în cadrul viitorului ipotetic partid.
Să recapitulăm esența pozițiilor adoptate de cele două entități care nu puteau nicidecum să fie reduse la un numitor comun. PNL, deopotrivă cu majoritatea parlamentară, a considerat și încă mai consideră că Traian Băsescu, prin faptul că a avut neșansa de a fi frate cu numitul Mircea, ar trebui să demisioneze din funcția sa publică, indiferent dacă este sau nu este implicat în tărășenie, din considerente de moralitate, pentru imaginea țării, bla, bla. Făcând abstracție de principiul responsabilității individuale pentru faptele comise, de împrejurarea că și lui Mircea Băsescu i se aplică prezumția de nevinovăție și mai ales, ignorând suveran că onor parlamentul (cu „p” mic) s-a făcut frecvent scut în fața unor infractori dovediți din rândurile sale. Considerând că obținerea unor voturi din partea prezumtivului electorat anti-băsist merită acest preț și abdicarea de la principiile menționate. PDL, la rândul său, a adoptat atitudinea principial corectă, așa cum a explicat Cătălin Predoiu într-o emisiune televizată, de a nu ratifica prin participarea la vot a unei proceduri care contravine normelor legale și morale de evaluare a unor fapte și atitudini publice. Aceasta în ciuda tendințelor marcate de emancipare a partidului de sub tutela liderului de odinioară.
Atunci cum să nu exulte Victor Ponta și să conchidă că, iată, USL totuși trăiește, chiar dacă nu înflorește. Nuanțările prin care PNL a încercat să-și edulcoreze poziția, cerând în paralel demisia prim-ministrului pentru traficul de influență produs din cabinetul său sau din cel al șefului său de cabinet nu au convins pe aproape nimeni.
Ceea ce se întâmplă pune la o serioasă încercare însuși proiectul și așa destul de poticnit de unificare a dreptei și dă o puternică gură de oxigen eforturilor PSD de a-și adjudeca un avans într-o cursa în care Ponta tinde să devină singurul concurent viabil într-o întrecere în care adversarii sunt ocupați să-și dea reciproc la gioale. Căci Ponta pare să concureze mai degrabă cu un candidat inexistent, pe nume Traian Băsescu, decât cu un competitor real de pe dreapta eșichierului.
Oare s-a gândit PNL la ce s-ar întâmpla dacă Traian Băsescu chiar ar lua în serios invitația sa de a demisiona. Ar însemna victorie fără drept de apel a adversarilor, destructurarea PNL și adjudecarea sa probabilă de către Tăriceanu, care ar deveni președinte interimar precum
Antonescu odinioară, și transformarea partidului într-o anexă a alianței de stânga. Dar poate asta este ceea ce-și doresc aceia pentru care PNL este doar o trambulină către funcții și demnități mănoase, ori un scut împotriva rigorilor legii.
PNL ar trebui să aleagă in sfârșit între a fi în căruță sau în teleguță. Mai ales că PDL s-a arătat până acum destul de cooperant și concesiv. Acceptând inclusiv rolul de vioară secundă.
Mihail Fodor
