Mulți studenți de la o universitate sătmăreană se plâng că plătesc taxe și penalizări de-a surda și pe măsură ce le achită, apar altele, precum ciupercile după ploaie și ploaia asta nu se mai termină și se transformă în taifun, mai ales dacă studenții dau peste minunata doamnă șefă Veta, care-i obligă să facă naveta până la bancă și înapoi ca să dovedească plata unor taxe, de cele mai multe ori, închipuite.
Un student a tot plătit până s-a plictisit (ori a rămas pur și simplu fără bani, nu știm exact!) și apoi iar i s-a găsit o „codiță” de 150 de lei.
Degeaba a ripostat bietul de el că suma aceasta reprezintă exact scutirea de care ar trebui să beneficieze deoarece părinții lui sunt amândoi pensionari – facilitate prevăzută expres în regulamentul universitar, sau cum i-o fi zicând – că tot a trebuit să o plătească, pentru că așa scrie în ciudatele evidențe contabile de pe la facultate, care sunt, după cum se vede, deasupra oricăror altor prevederi contrare, plus niște penalizări de întârzieri, plus, pus, plus…
Sistemul pare a fi foarte bine reglat, după o mecanică secretă a sistemului contabil și, în ciuda atâtor abuzuri, studenții nici nu pot crâcni pentru că li se trântește în nas, odată cu ușa grea de la Contabilitate, fraza definitivă: nu plătești, nu intri în examen! Scurt și fără drept de apel.
Zice-se că nu este vorba tocmai de răutate ori de cupiditate contabilă, ci mai degrabă de un haos enorm în evidențele de pe acolo. Acuma sigur, atâta vreme cât acest haloimăs financiar este creator de profit pentru universitate, chestiuțele acestea nu deranjează pe nimeni, poate cu excepția sutelor de studenți, dar asta nu se pune, deoarece pe aceștia nu-i ascultă nimeni, niciodată. Decât eventual la seminarii.
N-ar fi rău să mai fie scoși la tabla…socotelilor și cei care produc aceste încurcături, cu voie ori de nevoie, nu de alta, dar într-o zi o să se îngroașe gluma atâta de tare, încât chiar că n-o să mai aibă nimeni chef de râs!
