Numărul mediu de ore pe care le petrecem la muncă scade de la un an la altul. În ultimul sfert de secol, am tăiat, la nivelul UE, 1,3 ore dintr-o săptămână de lucru. Și românii muncesc mai puțin, cu toate că încă e considerabil mai mult decât media UE. Și totuși, deși știm că oamenii stau mai puțin la job, studiu după studiu ne arată că suntem într-o criză de timp liber. Porțiunea din zi alocată relaxării a scăzut cu 1,5 ore/săptămână în ultimele decenii, conform unui studiu OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică).
Așadar: am câștigat 1,3 ore din orele de lucru și am pierdut 1,5 ore din relaxare. Unde se duc orele lipsă și cum au reușit unii să fie „milionari ai timpului”, în timp ce mulți alții suferă de o formă modernă de sărăcie, cea a lipsei constante de timp?
- Chiar muncim mai puțin? Da și nu. Numărul de ore a scăzut mult mai mult secolul trecut, acum scădem foarte puțin de la un an la altul și stăm în jurul platoului de 40 de ore pe săptămână.
- Dacă productivitatea a crescut, nu ar trebui să muncim automat mai puțin? Nu. Se pare că omul modern a ales sau i s-a impus să lucreze cam la fel, dar să fie plătit mai bine.
- Chiar avem mai puțin timp liber decât părinții noștri? Da. E o iluzie că scăderea orelor de lucru duce automat la o creștere a timpului liber, atrag atenția cercetătorii. Două dintre explicații le reprezintă faptul că petrecem mai mult timp în activități legate de creșterea copiilor. Pe urmă, pierdem mult timp în trafic, pentru că orașele au devenit mult mai aglomerate.
- Femeile muncesc mai mult decât bărbații? Da și nu – depinde despre ce tip de muncă vorbim. Statisticile arată că în timp ce femeile fac mult mai mult din munca neplătită (cumpărături, curățenie, gătit, îngrijirea altor persoane din familie etc.), bărbații stau mai multe ore la locul de muncă. Când tragi linie și aduni munca plătită și neplătită, de multe ori, orele (nu și plata) sunt aproape egale între bărbați și femei. Ele se dezechilibrează în defavoarea femeilor pe măsură ce nivelul veniturilor din gospodărie scade.
Timp bogat, timp sărac
OCDE vorbește despre ceea ce a fost denumit „time poverty”, adică timp liber insuficient, după ce facem toate activitățile din zi care țin de munca plătită, neplătită și de nevoile de bază, precum hrană și somn.
Rata de „time poverty” a crescut de-a lungul timpului în țările monitorizate de Organizație, de la 1,4% pentru bărbați în anii 2000, la 1,8% după 2010. În cazul femeilor, creșterea e similară, de la 1,3% la 1,8%.
Dacă lipsa de timp era o problemă mai mare în rândul celor cu educație superioară în anii 2000, în ultimii zece ani, ea a crescut mai ales pentru cei cu nivel scăzut de educație.
Anul trecut, un român muncea, în medie, 39,8 ore pe săptămână, potrivit datelor Eurostat. Dacă ne comparăm cu media europeană, de 37 de ore, suntem printre harnicii continentului.
În interiorul UE, doar bulgarii muncesc mai multe ore decât noi: 40,4. În afara UE, dar tot în regiunea noastră, se lucrează chiar și peste 44 de ore pe săptămână, cum e cazul angajaților din Muntenegru și din Turcia. La polul opus, în Olanda media săptămânală e de numai 30 de ore, iar în Danemarca, de 33,4 ore/săptămână.
