vineri, aprilie 12, 2024
AcasăsusLegea Pia, pentru protejarea copiilor români din străinătate, dezbătută în Parlament

Legea Pia, pentru protejarea copiilor români din străinătate, dezbătută în Parlament

Prin Ministerul Familiei și Ministerul Afacerilor Externe, statul român va fi obligat să acționeze în cel mult 48 de ore de la momentul unei sesizări făcute cu privire la un copil, cetățean român, care a fost instituționalizat în străinătate și să contacteze familia extinsă pentru a lua minorul în grijă, potrivit unui proiect de lege pus recent în dezbatere, la Parlament.

De asemenea, Legea PIA, așa cum a fost denumită de inițiatoare, deputata Anamaria Gavrilă, prevede că statul trebuie să demareze, în termen de 15 zile, o procedură prin care copiii români separați de familiile lor sunt repatriați, pentru ca părinții să se poată adresa instanțelor din România. 

Propunerea legislativă privind protecția și promovarea drepturilor fundamentale ale copiilor cetățeni români domiciliați sau cu reședința în străinătate (Legea Pia), pusă pe masa senatorilor săptămâna trecută, are ca scop principal „consolidarea rolului statului român în apărarea drepturilor şi intereselor minorilor, introducând îmbunătățiri în procedurile deja existente, menite să le eficientizeze şi să clarifice puncte care în practică fie au prezentat lacune fie au generat interpretări contradictorii”.

Necesitatea unui astfel de act normativ este explicat de inițiatoare, deputata neafiliată Anamaria Gavrilă (aleasă pe listele AUR, în prezent Partidul Oamenilor Tineri), prin faptul că de 34 ani, românii plecaţi cu întreaga familie să lucreze în străinătate nu au beneficiat de o lege naţională care să îi asiste sau să le protejeze copiii de abuzurile instituţiilor dintr-o ţară străină.

„Un număr semnificativ de copii români se confruntă cu situații vulnerabile pe teritoriul altor state, fiind expuși riscurilor de exploatare, abuz sau neglijență și inclusiv de alienare faţă de familie, identitate națională şi implicit față de statul de origine”, se arată în expunerea de motive.

Potrivit inițiatoarei, cadrul normativ actual, deşi evocă principiul protecției statului român faţă de copiii români aflați în străinătate, nu oferă o reglementare detaliată a modului în care acesta se aplică în practică, iar „lipsa unei reglementări specifice poate genera interpretări diferite și poate afecta eficiența protecției oferite cetățenilor români în străinătate”.

Adopții mascate

Mulți dintre acești copii aflați cu familiile lor în străinătate, care au fost încadrați ca fiind în situații de risc, au ajuns să fie plasați în afara familiei, fie în centre de instituționalizare, fie la familii de plasament, fără ca statul român să cunoască nevoile acestora și fără a se asigura că plasamentul este de scurtă durată sau este transformat într-unul de lungă durată, timp în care copilul pierde legătura de ataşament cu familia naturala, cultura, identitatea sa si, implicit, cu statul de origine, „acest fapt putând genera forma unei adopții mascate”, spune inițiatoarea legii. Practic, se încalcă astfel drepturile copilului, ale familiei și ale statului de origine prin eludarea dispozițiilor Convenției privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale (semnată la Haga la 29 mai 1993). 

„Sunt separați de frați și le este interzis să vorbească în română”

Deputata invocă mărturii ale copiilor şi ale familiilor acestora, potrivit cărora, unora dintre minorii români instituționalizați peste hotare sau aflați la familii  de plasament le este „interzis să vorbească în limba maternă, să comunice cu părinții, cu familia extinsă sau cu autoritățile statului de origine ori să aibă acces la cultura şi identitatea lor națională”, iar acest lucru conduce către o alienare față de familie, identitate națională şi faţă de statul de origine. 

De asemenea, în multe cazuri „s-a observat existenţa unor practici prin care copiii care au fost instituționalizați împreună cu frații sau surorile lor nu au beneficiat de un plasament prin care să li se asigure conviețuirea cât mai aproape unul de celălalt, ci s-au adoptat măsuri de separarea acestora cât mai departe cu putință”. „Trebuie evidenţiat principiul priorității familiei de origine şi dreptul minorilor de a interacționa cu rudele lor, incluzând în mod expres frații sau surorile”, conform expunerii de motive.

Ce prevede Legea Pia

Concret, proiectul de lege prevede că statul român are obligația de a proteja copiii români, indiferent de locul unde se află aceștia, și de a colabora, prin intermediul Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalității de Şanse și Ministerul Afacerilor Externe, cu autoritățile competente din străinătate pentru identificarea soluțiilor alternative la institutionalizare sau plasament peste hotare.  

„Statul român are obligația de a se opune, prin toate mijloacele legale, instituționalizării sau plasamentului copiilor cetățeni români în străinătate, în următoarele situații: 

– Când există alternative viabile în statul de origine, precum plasarea copilului în familia extinsă sau în plasament; 

– Când există riscul ca instituționalizarea sau plasamentul să devină o adopție mascată; 

– Când procedura conține neconcordanţe față de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului şi drepturile privind protecția copiilor, la care România este parte”, conform documentului.

Principiul fundamental care stă la baza acestei legi este protejarea interesului superior al copilului, adică să crească și să se dezvolte în familia sa naturală.

Astfel, „în interesul superior al copilului, se va acorda prioritate soluțiilor alternative la instituționalizare sau plasament în străinătate, în următoarea ordine: 

a) plasarea în familia extinsă a copilului; 

b) plasament în statul de origine al copilului”, stipulează proiectul legislativ, iar copilul va fi informat și consultat în toate procedurile care îl privesc, ținându-se cont și de vârsta sa. 

Reprezentanți specializați în statele cu comunități de români

În statele unde există „o comunitate semnificativă de cetățeni români”, statul va trebui să desemneze un reprezentant ataşat pe probleme de protecție a copilului în cadrul fiecărei ambasade sau consulat al României. Aceștia vor monitoriza situația copiilor cetățeni români aflați pe teritoriul statului respectiv, vor semnala cazurile celor aflați în situații de risc și vor sprijini autoritățile din România pentru procedurile de repatriere. 

În cazul în care se solicită instituționalizarea sau plasamentul unui copil român în străinătate, autoritățile din țară, sesizate de atașat, „vor informa imediat, în termen de 48 de ore, familia extinsă a copilului despre posibilitatea de a-l lua în grija sa”.

De asemenea, în termen de 15 zile de la finalizarea evaluării de urgență a situației copilului, autoritățile române trebuie să inițieze procedurile pentru a se opune instituționalizării sau plasamentului copilului în străinătate. 

Statul român va iniția procedura de repatriere a copilului cetățean român aflat în situații de risc sau care a fost victima abuzului, exploatării sau neglijării „inclusiv: 

– abuzul fizic, sexual sau emoțional; 

– exploatarea prin muncă, cerşetorie sau alte forme de exploatare; 

– neglijarea; 

– lipsa unui mediu familial stabil și sigur; 

– plasarea în străinătate, în afara mediului familial, pentru o perioadă mai mare de doisprezece luni”, conform documentului.

Cazul Pia din Germania

Dintre „sutele de cazuri de copii români luați de autoritățile din străinătate”, despre care deputata Anamaria Gavrilă spune că au fost identificate, este evidențiat „cazul Pia din Germania” – o fetiță care ar fi fost luată de autoritățile din această țară pe motiv că era „prea atașată de mamă”. 

„Pe scurt, Seiler Sophia Pia, o fetiţă de naţionalitate română, născută în 6 noiembrie 2013, a fost luată în martie 2021, din sala de clasă, de către funcţionarii Serviciului german de asistență Socială, după ce mama ei a fost acuzată că o abuzează prin simplul fapt că fetița prezenta un ataşament profund față de mamă”, se arată în expunerea de motive, unde sunt redate și mărturii ale mamei, Mihaela Seiler: „În disputele privind custodia copiilor din Germania, copiii sunt în mod repetat luați de la mame, deoarece birourile de asistență pentru tineri și tribunalele de familie invocă o teorie învechită: teoria relației simbiotice mamă-copil. Mamele sunt acuzate de faptul că legătura mamă-copil este de obicei prea strânsă și dăunează copilului”. 

A pierdut custodia fiului pentru că suferea după celălalt copil, decedat  

Un alt exemplu dat de inițiatoarea legii este cazul Herminei Gheorghe „care a pierdut custodia fiului ei, William, în 2014, după ce a suferit o cădere psihică în urma decesului primului ei fiu”. Practic, autoritățile daneze au decis că William este în pericol în grija mamei sale și l-au dat în plasament la o familie daneză, iar autoarea legii spune că minorului i s-au încălcat mai multe drepturi fundamentale: „Dreptul la libera circulație și ședere: Copilului i se refuză posibilitatea de a vizita țara sa de origine, România. Dreptul la identitate: Copilului i se limitează accesul la elemente esențiale ale identității sale, precum limba maternă și cultura naţională. Dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături”.

„Sunt cazuri șocante unde copiii români au fost luați de lângă părinții lor, iar unii dintre aceștia au dispărut în sistemul de protecție al altor țări, fără ca părinții să le mai știe de urmă”, susține inițiatoarea proiectului de act normativ, pe o pagină online dedicată strângerii de semnături pentru această lege.

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente