„După cum Maica Domnului a fost prezentă mereu în viața Mântuitorului, tot așa ea este prezentă întotdeauna și în viața Bisericii lui Hristos” – Arhiereul Justinian Chira.
Înaltpreasfințitul nostru Justinian Chira este profund atașat de Măicuța Domnului și nu s-a sfiit niciodată să declare dragostea necondiționată pe care i-o poartă acesteia. Îl vedem deseori în fotografii alături de icoanele Maicii Domnului, o dovadă incontestabilă a deosebitei cinstiri pe care Arhiereul o acordă Fecioarei Maria. Discutam în aceste zile cu o familie care a participat la Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia de către Arhiereul Justinian Chira, cu prilejul praznicului „Adormirii Maicii Domnului” din acest an (2015). Nu pot fi descrise în cuvinte emoțiile pe care le-au simțit membrii acestei familii în clipa în care l-au văzut pe Înaltul îmbrăcat în toate veșmintele arhierești, slujind precum în tinerețe. Se simțea harul lui Dumnezeu care îl încărca cu putere pe slujitorul Său. Emoțiile creșteau pe măsură ce Sfânta Liturghie înainta în desfășurarea ei. Fiecare gest, fiecare cuvânt ale Înaltpreasfințitului stârneau admirația credincioșilor prezenți în mănăstire. Acolo, la Rohia, Arhiereul Justinian este acasă. Acolo prinde aripi. Acolo nu simte defel povara anilor trecuți. Acolo se găsește într-un prezent continuu. Acolo se simte mereu tânăr. Acolo Îl poate sluji cu adevărat pe Dumnezeu. Acolo le poate vorbi oamenilor cu toată dragostea, cu întreaga dăruire. Acolo este lângă Maica Domnului, pe care a iubit-o cu devotament și jertfelnicie toată viața. De acolo a predicat și în acest an despre rolul pe care îl are Maica Domnului în viața credincioșilor, despre importanța mamei în fiecare casă, despre modul în care noi o putem preacinsti pe Măicuța Sfântă, despre pacea, înțelegerea și toleranța care trebuie să existe în familie, în societate, în Biserică. Cuvinte de neuitat!
Îmi răsună în minte cuvintele Arhiereului nostru: „Pe boltă, deasupra Sfântului Altar al bisericii ortodoxe, se află zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Fiul său în brațe, care binecuvintează pe slujitorii sfintelor altare. Icoana Maicii Domnului este zugrăvită acolo pentru că Maica Domnului este ocrotitoarea și apărătoarea cea mai puternică și neadormită a preoților Bisericii lui Hristos, pentru că aceștia sunt cei mai credincioși slujitori ai Fiului lui Dumnezeu, apărători și propovăduitori fideli ai învățăturii adevărate a lui Iisus Hristos. Maica Domnului apără, ocrotește, ajută și miluiește pe preoții dreptcredincioși, iar aceștia, urmând întru totul pilda Sfinților Apostoli, cinstesc și iubesc cu cea mai luminată evlavie și sfințenie pe Maica Domnului. O cinstesc, o laudă și îi urmează exemplul pe care Maica Domnului îl dă tuturor: de iubire, de ascultare față de Dumnezeu, de sfințenie și răbdare, de blândețe și lepădare de sine, de dăruire totală în slujirea Evangheliei lui Hristos, pentru mântuirea lumii”. Aceste vorbe înțelepte m-au încurajat constant să o fac mereu prezentă pe Maica Domnului în viața credincioșilor pe care îi păstoresc și, ca atare, în ziua de 31 iulie 2015, prima zi a postului Adormirii Maicii Domnului, s-a scris o nouă pagină de aur în istoria Sătmarului și a Catedralei ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Satu Mare, în care slujesc prin voia Domnului. Este ziua în care o copie a icoanei Maicii Domnului „Vimatarissa” a fost așezată cu mare cinste, într-un suport special realizat și sculptat cu măiestrie în lemn de stejar, în Catedrala sătmăreană. Icoana Maicii Domnului „Vimatarissa”, numită „Altărița” („cea din Altar”) sau „Ctitorița” („Întemeietoarea”) este una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu, găsindu-se în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, „Grădina Maicii Domnului” (Grecia).
Această icoană, dăruită mănăstirii de către împărăteasa Aelia Galla Placidia, fiica împăratului Theodosie cel Mare (379-395 d.Hr.), este pusă în legătură cu o încercare prin care a trecut Mănăstirea Vatoped în sec. al X-lea. În cursul unui atac al arabilor asupra mănăstirii, tânărul paraclisier Sava, responsabil cu sfintele vase și obiecte din biserică, a reușit să ascundă într-o fântână de sub Sfântul Altar o icoană a Maicii Domnului și crucea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (care avea în ea și o parte din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului Iisus Hristos), așezând în fața lor o lumânare aprinsă. Mănăstirea Vatoped a fost jefuită, iar călugării duși prizonieri în insula Creta. După 70 de ani, bătrânul călugăr Sava, care era încă în viață prin rânduiala lui Dumnezeu, fiind eliberat, s-a întors în Mănăstirea Vatoped. Ajuns acolo, el a mai găsit doar câțiva călugări, mănăstirea fiind într-un grad avansat de degradare. Nu se știa nimic de icoană și de cruce. Bătrânul Sava a mers în Sfântul Altar, a căutat locul în care se afla vechea fântână, acoperită cu o lespede de piatră și a găsit icoana și crucea plutind deasupra apei, iar lumânarea arzând în fața acestora. Această icoană a primit numele de „Vimatarissa” (în limba greacă, cuvântul „vimataris” înseamnă „paraclisier”), de la călugărul Sava, care fusese paraclisier al bisericii mănăstirii. De asemenea, pentru că icoana a fost găsită în timpul refacerii mănăstirii, când aici se nevoiau Cuvioșii Athanasie, Nicolae și Antonie (ctitori ai mănăstirii), ea se mai numește și „Ktitorissa” („Ctitorița” sau „Întemeietoarea”). Astăzi, icoana se păstrează în Sfântul Altar al bisericii celei mari (de aici numele de „Altărița”), fiind prăznuită cu mare strălucire în fiecare an la data de 21 ianuarie. Ea este scoasă uneori pentru procesiuni, atrăgând dragostea Maicii Domnului asupra întregului neam omenesc.
Icoana Maicii Domnului „Vimatarissa” din Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare – Catedrală pe care am numit-o „Casa Maicii Domnului” – reprezintă o reproducere fidelă după icoana Maicii Domnului „Vimatarissa” de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, fiind realizată prin post, rugăciune și lacrimi de către părinții athoniți. Pe părțile laterale ale icoanei sunt pictați Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Acest lucru nu este unul întâmplător, întrucât Sfinții Apostoli reprezintă un semn al unității tuturor creștinilor. Prin urmare, prezența veșnică a icoanei în Satu Mare constituie un element unificator, un imbold adresat sătmărenilor de a trăi în lumină, pace, iubire, iertare, respect, într-ajutorare și toleranță. Această icoană, sfințită în Muntele Athos, constituie o punte de legătură atât între Satu Mare și Sfântul Munte Athos, cât și între România și Grecia. De altfel, în clipa în care această icoană mi-a fost înmânată, părintele Kiril de la Mănăstirea Vatoped a intitulat-o astfel: Icoana Maicii Domnului „Sătmărița”, ocrotitoarea sătmărenilor.
Mă simt dator să închei tot prin reflecțiile Arhierelui Justinian Chira, care sintetizează atașamentul nostru profund față de Maica Cerului și a Pământului: „Dacă Maica Domnului este cea mai mare ocrotitoare a preotului Bisericii lui Hristos, tot așa, în egală măsură, ea este ocrotitoarea, apărătoarea și mângâietoarea creștinilor dreptcredincioși, adică a tuturor celor ce cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu, a tuturor celor ce-L iubesc, Îl ascultă și Îl urmează pe Iisus Hristos, Fiul ei. Celor ce o cinstesc pe Maica Domnului le este asigurată mântuirea, pentru că aceștia, în viață, se luptă să trăiască după pilda Maicii Domnului, pe care ei o urmează ca pe o mamă bună. Cine o cinstește pe Maica Domnului și îi urmează faptele, este învrednicit de către Hristos de a fi numit fiul ei. Toți cei ce nu se îndepărtează și nu se înstrăinează de Hristos, nici când El este batjocorit și răstignit, se învrednicesc să devină fii ai Maicii Domnului și, prin aceasta, frați cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Maica Domnului nu a lipsit niciodată din viața Bisericii, ci întotdeauna prezența ei a fost de față și vie în toate momentele importante din viața creștinilor, din viața Bisericii și, de aceea, numele ei este pomenit, cu mare cinste și credință, la toate slujbele și rugăciunile ce se înalță către Dumnezeu de preoți și poporul creștin de pretutindeni. În clipele cele mai grele din viața lor, creștinii Bisericii pe ea o aveau și o au ocrotitoare, apărătoare și mijlocitoare către Iisus Hristos, Fiul ei și Dumnezeul nostru…”
Preot dr. Cristian Boloș
