Și a fost Ziua Femeii. Ca de obicei, cu multă veselie, petreceri și alte paranghelii, cu colegele de serviciu ori de partid sau pur și simplu cu gașca.
Povestea noastră sare oarecum din tiparul de mai sus și nu neapărat pentru că ar fi vorba despre două familii de preoți.
Așadar, doi preoți, oameni cât se poate de onorabili de altfel, s-au gândit să-și cinstească prezbiterele, (adică soțiile), invitându-le la o masă, la un restaurant cu pretenții, care se laudă chiar din nume, că ar avea ”class(ă)”.
Nimic de zis, seară frumoasă, mesenii au comandat două pahare de whisky și patru porții de păstrăv, mâncare ușoară, și foarte gustoasă.
Nu a durat prea mult acest festin, mă rog, nici consumația nu a fost foarte sofisticată.
Clienții cer nota de plată. 300 de lei, află prompt și oarecum mirate, cele două venerabile cupluri. Plătesc repede, iau nota de plată și se duc fain frumos, cătă casă.
Pe unul din preoți tot îl rodea un gând. Brusc și-a dat seama că meniul comandat de ei la restaurant, nu putea să coste nicidecum, 300 de lei.
Și-a amintit că a luat nota de plată la plecare, așa că, din curiozitate, și-a aruncat un ochi peste ea, ca se edifice.
Și ce să vezi? Pe lângă cele două pahare de whisky comandate, mai erau trecute pe notă, patru coniacuri, pe care cuvioșii părinți nici măcar nu le-au văzut și, în loc de patru păstrăvi, câți au fost aduși la masă, pe notă scria fain frumos, cifra ”8”!
Desigur, calculând totul, dădea fix 300 de lei, nimic de zis! Socoteala era cât se poate de corectă, așa după cum apărea pe țâdulă. Numai că oamenii au fost serviți cu ceva mai puțin de jumătate din ceea ce au plătit.
Apăi să știți că grele vremuri trăim și nu mai avem nimic sfânt, din moment ce un chelner, o ființă pe care ai crede-o totuși, inofensivă, este în stare să jefuiască fără urmă de jenă, chiar și niște fețe bisericești!
Cum s-a terminat această urâtă poveste, nu putem ști dar am considerat că este cât se poate de util să tragem acest semnal de alarmă.
Oameni buni, se vede treaba că în ziua de astăzi, nu mai poți avea încredere în nimeni. Și dacă nimeriți pe la restaurantul ăla, care pretinde că ar fi de mare ”class și țais”, fiți cu ochii pe chelner, ca pe butelie! Că vă face una lată, chiar și cu nota de plată!
