Această biruitoare armă a lui Hristos, cu care s-a biruit satana și puterile întunericului, trebuie păstrată în loc de cinste, cu toată sfințenia.
Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, așa cum mai este numit evenimentul, este considerată ziua care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei.
Ce semnifică sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci ?
Ziua de 14 septembrie marchează două evenimente importante în lumea creștină, mai exact: Aflarea Crucii și Înălțarea ei în fața poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335. Aducerea Sfintei Cruci de la perși a fost în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Crucea este arma cu care Mântuitorul lumii, Dumnezeu, a biruit pe diavolul. Și zic dușmanii Crucii că noi trebuie să cinstim numai pe Hristos, dar nu și crucea, că – zic ei – crucea e o măciucă cu care a omorât pe Hristos. Blestemată este părerea aceasta! Scriptura ne arată că David a tăiat capul lui Goliat. Dar cu ce? Cu o sabie, și sabia aceasta o socotea poporul sfântă, și era ținută în Sfânta Sfintelor, în cortul cel sfânt, învelită într-un veșmânt, lângă efod, pentru că, ajutat de dânsa biruise David pe Goliat (cf. I Regi 21, 8-9).
Așa și această biruitoare armă a lui Hristos, cu care s-a biruit satana și puterile întunericului, trebuie păstrată în loc de cinste, cu toată sfințenia. Pentru ce? Pentru că a fost arma cea puternică a lui Hristos, cu care a biruit pe Goliat cel nevăzut, pe satana (cf. I Corinteni 1, 18).
Cu gura se pare că-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate, dar cu fapta a-ţi tăia cu o neobişnuită uşurinţă, a-ţi îndepărta de la dumneavoastră durerea… Iar ceea ce a-ţi îndepărta, de fapt, sunt făgăduinţele date lui Dumnezeu.
(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 55)
