În ciuda faptului că poartă numele celui mai celebru pictor român, șefa Muzeului de Artă este foarte departe nu de talentul acestuia, pentru că, totuși, dumneaei nu este o pictoriță, ci de cea mai vagă idee despre ceea ce ar trebui să însemne managerul unui muzeu de artă.
La drept vorbind, expozițiile din muzeu sunt parcă aruncate cu furca, trădând lipsa celei mai elementare specializări în domeniu, ori măcar a unui gust nativ, în lipsă de altceva, deși tanti se laudă c-ar fi făcut niscaiva școli în domeniu dar se pare că amănuntul acesta nu prea o ajută în muncă. Nimeni nu prea știe cu ce se ocupă tanti asta dar este destul să o asculți pe la sindrofiile organizate în arealul artelor plastice, ca să-ți dai seama că back – ground – ul domniei sale este mai subțirel chiar decât extravaganta mustață a lui Salvador Dali.
I-am ascultat cu imensă răbdare (și resemnare) discursurile de pe la vernisaje și ne-am dat seamam imediat că, în lipsa unor valorizări de specialitate, tanti asta se mulțumește cu tot felul de improvizații de o crâncenă platitudine. Cel mai elcovent a fost pentru noi, episodul unei expoziții comune cu băimărenii, atunci când criticul de artă din Baia Mare, Tiberiu Alexa, a făcut câteva aprecieri pertinente privind lucrările unor artiști, salutându-le evoluția.
