Duminica Floriilor este ziua in care praznuim Intrarea Mantuitorului in Ierusalim. Intra smerit, calare pe manzul asinei, implinind astfel profetia lui Zaharia: „Bucura-te foarte fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, caci iata Imparatul tau vine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei” (Zaharia IX, 9). Multimea l-a intampinat cu ramuri de finic si cantari de bucurie: „Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9).
Mantuitorul este primit cu atata entuziasm de multime datorita invierii lui Lazar din mormant, minune sarbatorita in sambata dinaintea Duminicii Floriilor. Biruinta Sa asupra mortii lui Lazar prevesteste biruinta asupra propriei morti. Din acest motiv de Florii purtam ramuri de salcie inmugurite, simbol al biruintei vietii asupra mortii.
De ce vine Iisus la Ierusalim? Mentionam ca legea evreiasca cerea fiecarui iudeu sa mearga macar o data pe an la templul din Ierusalim pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Mantuitorul vine sa implineasca profetia si sa-i cheme pe iudei la Sine. Sfantul Chiril al Alexandriei spune in Comentariul la Evanghelia dupa Ioan, ca El nu a venit la Ierusalim pentru o impreuna praznuire cu iudeii, ci sa le predice dumnezeirea Sa prin cuvintele, minunile si ranile Sale.
Intrarea Sa triumfala in Ierusalim avea sa descopere ca El este Mesia cel asteptat, ca poporul nu trebuie sa mai astepte un alt Imparat, dar sa le arate ca este un altfel de Imparat, neasemanator celor cunoscuti in istorie. Din acest motiv El n-a intrat calare pe un cal, asa cum s-ar fi cuvenit unui imparat, ci pe un asin, ca semn al neacceptarii tronului lumesc. Ierusalimul in care intra Hristos este chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domneste vesnic impreuna cu Tatal si cu Duhul si preinchipuie Noul Ierusalim – Biserica, in care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfant.
Mantuitorul a intrat in Ierusalim calare pe manzul asinei din smerenie. In fiecare moment al vietii Sale, Hristos ramane smerit. Deci, si cand intra triumfal in Ierusalim, Domnul o face smerit. Parintele Staniloae, in notele la Comentariul Sfantului Chiril la Evanghelia dupa Ioan, marturiseste: „Intrarea in Ierusalim, sezand pe asin, mai indica si blandetea Imparatului vesnic al Imparatiei cerurilor. Nu forta, ci iubirea va caracteriza relatiile in acea Imparatie. Membrii ei vor fi nevinovati asemenea copiilor”.
Hristos intra in Ierusalim calare pe manzul asinei, inconjurat de cei 12 Apostoli. Evanghelistul Matei spune ca ucenicii I-au adus lui Hristos asina si manzul: Au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus vesmintele, iar El a sezut peste ele (Matei 21, 7), in vreme ce Sfantul Evanghelist Luca vorbeste despre faptul ca Hristos S-a asezat pe manz, nu pe asina (Luca 19,35). Intre Evanghelisti nu exista contradictie. Hristos a intrat in Ierusalim sezand pe manzul asinei. Ucenicii au adus manzul la Hristos, dar impreuna cu manzul au adus si asina. Iar atunci cand Matei spune ca s-a asezat peste ele, nu a vrut sa spuna ca Hristos S-a asezat in acelasi timp si pe asina si pe manz. Aceste cuvinte pot fi interpretate in doua chipuri diferite. In primul rand, a sezut peste ele se refera la hainele pe care ucenicii le-au asezat pe manz, iar in al doilea rand se poate interpreta ca Hristos a sezut mai intai pe asina si mai apoi pe manz, ceea ce simbolizeaza ca mai intai s-a odihnit in sinagoga iudeilor, iar mai apoi in poporul ce venea dintre neamuri.
Drumul Mantuitorului spre Ierusalim nu tine de trecut. Tainic acest drum este refacut in cadrul fiecarei Liturghii prin Vohodul sau Iesirea Mare. Iesirea preotului din altar pe usa dinspre miazanoapte cu cinstitele daruri, in timp ce se canta „Ca pe imparatul tuturor sa-L primim…”, traversarea naosului si intrarea prin usile imparatesti actualizeaza Intrarea Domnului in Ierusalim.
Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.
La inceput, Duminica Floriilor a fost tinuta numai de comunitatea crestina din Ierusalim. Mai tarziu o intalnim prezenta in Egipt, Siria si in Asia Mica. In secolul al V-lea se celebra in Constantinopol, cand imparatul si curtea sa participau la procesiunea solemna. Sarbatoarea Floriilor era praznuita intr-un mod cu totul special. Credinciosii purtau ramuri de finic pe strazile orasului, intonand cantari compuse de imnografi precum Andrei Criteanul, Teodor Studitul sau Iosif Studitul. La Bucuresti, pelerinajul de Florii a fost interzis de regimul comunist in 1948 si a fost reluat in anul 2008 cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Intrarea Domnului in Ierusalim inaugureaza ultima saptamana din viata Sa pamanteasca.
Ce trebuie să faci cu ramurile de salcie, de Florii
Salcia de Florii înlocuieşte, de fapt, ramurile de măslin şi finic, care nu se găsesc în România. Pe de altă parte, potrivit unei legende, salcia s-ar fi făcut punte peste un râu pentru Maica Domnului, ajutând-o să îşi continue drumul. Drept mulţumire, Fecioara Maria a dăruit sfinţenie salciei.
În zilele noastre, creştinii adună crenguţe de salcie pe care le duc la biserică pentru a fi sfinţite de preoţi, apoi le aşază la icoane, ca să-i păzească pe toţi cei din casă de boli.
Alţii respectă o altă tradiție de Florii: le prind la uşa de la intrare, să le protejeze locuinţa sau şi îşi încing mijlocul cu ele, fiind convinşi că astfel alungă durerile.
În unele zone, crenguțele de salcie sunt puse înainte de culcare sub pernă de către fetele mari, existând credinţa că astfel vor deveni mai frumoase şi se vor mărita în acel an. În alte zone, după slujbă, ramurile de salcie sunt duse la cimitir și puse în pe morminte pentru a le aminti celor plecați dintre noi că urmează Paștele.
Se mai pun la pomii fructiferi şi la vie, ca să rodească mai mult, sau la stupi, pentru a fi binecuvântate albinele. Cei care cultivă cânepă caută să rupă ramuri de salcie cât mai lungi, ca să le va crească înaltă cânepa. Un alt obicei este cel de a lega sălciile sfințite în jurul taliei pentru a le da vigoare și putere oamenilor pentru muncile câmpului.
Astfel, din aceasta zi incepe Saptamana Patimilor. In toate bisericile se oficiaza in fiecare seara Deniile, slujbe prin care credinciosii sunt chemati sa-L insoteasca pe Hristos pe drumul crucii, pana la moartea si Invierea Sa.
