Conform sisesti portalsm, O femeie îndurerată și revoltată de modul în care mama sa a fost tratată înainte de a deceda la Spitalul Județean Satu Mare a făcut publică experiența ei din cadrul acestei instituții medicale. Sub titlul “Spitalul Județean Satu Mare – Spitalul Umilinței,” mărturisirea femeii pune lumina asupra cadrelor medicale lipsite de empatie, dar și asupra cadrelor medicale devotate care, spune ea, nu își găsesc locul cuvenit in sistem.În declarația sa, femeia adresează acuzații grave personalului medical, subliniind că profesia medicală ar trebui să se bazeze pe empatie și respect pentru viață, nu pe abuzuri și dezumanizare.Spitalul Judetean Satu Mare – Spitalul UmilinteiDle doctor Markovits, sef de sectie inseamna sa fii un bun manager, sa stii management, sã fii lider, a fi toate astea nu inseamna a tipa, urla la personal, pacienti si apartinatori, nu inseamna a avea informatori printre medici asistenti si infirmieri, care de frica, lasitate si labilitate pshica, vă spun ce vreti sa auziti, nu inseamna sa fii lingusit, spitalul nu e o inchisoare, bolnavii nu sunt detinuti. Dezumanizarea si depersonalizarea, pe care o aratati din plin, ține de incapacitatea de a face fata profesiei cu tot ce presupunea ea, nu stiti sa vă gestionati propriile emotii, sunteti suferind, aveti nevoie de ajutor de specialitate, si stiti foarte bine asta.Doamna dr Toma, sa fii om e inaintea profesiei, nu sunteti sigura pe cunostintele d-voastra, va e teama, nu stapaniti aceasta profesie, drept consecinta va rastiti la pacienti, la personal, la apartinatori, pentru că profitati de slabiciunile si emotiile lor. Sunteti o victima a propriilor neputinte care va transforma in calau, asa vă mai hraniti orgoliile si vă ostoiti frustrarile, refulati unde nu trebuie.Asistenta Ildiko, cand pacientul este in ultimele sale ore de viata, dar esti preocupata de ruptura unui perete si convoci o comisie pt a stabili ca vinovatii sunt apartinatorii, la capataiul bolnavului muribund, este nu dezumanizare, este tortionism. Apoi sa soliciti ca apartinatorii sa isi ceara scuze pentru faptul ca au cerut să va ocupati de bolnav, acest lucru nu are nume in dictionar, este ceva ce mă duce cu gandul la Holocaust.
Doctorii care au fost acolo, a caror menire e de a salva vieti, stateau ca niste persoane traumatizate, abuzate fizic si psihic, fara reactie, urmarind grotescul situatiei. Doar un cadru medical, avea lacrimi in ochi, vazand diavolescul in colegii lui. Un alt cadru medical statea intepenit, repeta intr-una ca asa ceva nu se poate.Conducerea spitalului nu are nimic de facut, acesti doctori si cadre medicale nu cunosc si nu respecta nici o autoritate. Markovits amintea intr-una, in desele crize de dedublare a personalitatii ca el e seful, nu directorul.Aceste cadre sunt infectate cu virusul dezumanizarii, empatia le-a disparut din cortexul principal, sau poate inca nu si-au terminat evolutia si nu o au. Ei nici nu inteleg si nici nu au cum sa inteleaga, unde gresesc si ca nu e uman ce fac, nu inteleg pentru ca nu au acest tip de discernamant.Cadrele medicale empatice, medici, asistenti, infirmieri ,adevarati, nu isi gasesc locul cuvenit in sistem, sunt marginalizati, umiliti si traumatizati de cei infectati cu virusul dezumanizarii”, transmite femeiaFemeia încheie declarația cu un apel la societatea civilă și la comunitatea locală să ia atitudine împotriva acestor practici din spital. Ea lansează “Proiectul Ana” în memoria mamei sale, invitând cadre medicale, pacienți, apartinatori, asociații, case de avocatură, jurnaliști și ONG-uri să se implice în găsirea unei strategii pentru a schimba situația și pentru a aduce acest subiect în atenția autorităților de la Bruxelles și a Curții Drepturilor Omului.
„Ce ne ramane de facut? Societatea civila, noi comunitatea trebuie sa luam atitudine. Trebuie sa sanctionam, sa starpim acest flagel, sa facem presiuni, sa desconspiram aceste elemente care fac rau. Si doctorul Mengel a fost medic!
