În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
În perioada comunistă, în statele socialiste se desfășurau manifestații ample la care participau oamenii muncii, tinerii și sportivii. Era un prilej de a se „raporta marile realizări”.
În fostele țări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițîndu-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.
În perioada regimului comunist, în Republica Moldova de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. Mulţi dintre moldoveni merg la picnicuri în această zi, iar sindicatele organizează acţiuni stradale.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.
În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.
Numită si Ziua Pelinului sau Ziua Beţivilor, ZIUA MUNCII semnifică, în tradiţia populară, începutul verii. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia din calendarul creştin.
Armindenii se serbează pentru odihna pământului, pentru ca acesta sa dea roade bune si, mai ales, pentru sănătatea vitelor. Sărbătoarea se tine de 1 mai pentru ca vinul de anul trecut „sa nu facă flori” si sa fie protejat astfel prin intermediul plantei magice a anotimpului, pelinul. Armindeniul este, de fapt, o ramura verde sau un pom curatat de crengi pana aproape de varf si impodobit cu flori si spice de grau ce simbolizeaza un vechi zeu al vegetatiei, care proteja recoltele si animalele.
De Armindeni, adică de 1 mai, are loc si Băutul Mărţişorului, o petrecere câmpeneasca ocazionata de scoaterea martisorului agatat in piept, in pomi sau legat la mana in ziua Dochiei. La ospăţul de 1 mai se mananca miel fript si se bea vin pelin pentru înnoirea sângelui si sănătatea oamenilor.
În prezent, în cele mai multe state, ziua de 1 mai este zi liberă — numită Zi a muncii sau a muncitorilor. Pe de altă parte, în numeroase țări din întreaga lume au loc manifestații ale sindicatelor care folosesc acest prilej pentru a-și face publice revendicările sociale sau profesionale.