Acasă sus Ce risti daca nu percepi penalitati partenerilor contractuali care nu isi achita...

Ce risti daca nu percepi penalitati partenerilor contractuali care nu isi achita la timp facturile?

Firmele au dreptul sa perceapa dobanzi penalizatoare partenerilor contractuali care nu achita la timp bunurile sau serviciile achizitionate, in baza unei legi care se aplica din aprilie 2013. Actul normativ nu mentioneaza daca ANAF poate obliga companiile sa incaseze penalitatile, insa exista posibilitatea ca acest lucru sa se intample, pentru ca autoritatea fiscala are la dispozitie cateva parghii, au declarat specialistii contactati de AvocatNet.ro. La randul lor, si contribuabilii pot apela la o serie de masuri de aparare. 

Legea nr. 72/2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante , aflata in vigoare din  5 aprilie 2013  si care a transpus in legislatia nationala prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea intarzierii la plata in tranzactiile comerciale  (pe care Romania era obligata sa o implementeze in legislatia autohtona pana in 16 martie 2013), stabileste  termene de plata  si o dobanda penalizatoare  care se aplica in cazul contractelor incheiate intre firme.

Mai exact, actul normativ cuprinde reguli care se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani  care rezulta din contracte incheiate intre profesionisti sau intre acestia si autoritatile publice , contracte avand ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii. Prinprofesionist , legea intelege orice persoana fizica sau juridica, care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ.

Daca agentii economici sau statul nu platesc la timp aceste creante, atunci datoreaza dobanzi penalizatoare firmelor cu care au incheiat contracte si de la care au achizionat bunuri sau servicii.

Potrivit Legii nr. 72/2013, in raporturile dintre profesionisti, creanta constand in pretul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate produce dobanzi penalizatoare in cazul in care:

    • creditorul, inclusiv subcontractatii acestuia, si-au indeplinit obligatiile contractuale;
    • creditorul nu a primit suma datorata la scadenta, cu exceptia cazului in care debitorului nu ii este imputabila intarzierea.

Dobanda penalizatoare  curge de la scadenta pana la momentul platii si se calculeaza potrivit art. 3 din OG nr.13/2011, in cazul in care nu s-a stabilit o alta valoare prin contract. Adica se stabileste in functie de nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR (n.r. 3,5%) plus opt puncte procentuale, rezultand o dobanda de 11,5% .

Perceperea dobanzii penalizatoare – un drept, nu o obligatie

Din punctul de vedere al lui Dan Barascu, Tax Partner BDO Romania , Legea nr. 72/2013 le da dreptul partenerilor contractuali sa perceapa penalizari pentru intarzierea la plata, scopul  actului normativ fiind constituirea unui set de masuri pentru reducerea intarzierilor la plata a facturilor intre companii,  prin stabilirea unui cadru legal in care pot fi percepute dobanzile sau dobanzile penalizatoare.

In acelasi timp, legea protejeaza partenerii comerciali de situatiile abuzive  care pot sa apara atunci cand un partener comercial are o pozitie dominanta de negociere.

„De exemplu, atunci cand un vanzator are un client care cumpara de sume semnificative este evident ca ultimul are mai multe parghii de negociere si poate sa stabileasca conditii dezavantajoase de plata pentru vanzator, iar acesta din urma este obligat sa le respecte, pentru ca altfel risca sa isi piarda clientul. Asadar, sensul acestei legi este acela de a stabili dreptul  furnizorului de a percepe penalizari pentru intarzierile la plata si nu obligatia implicita a acestuia de a le si factura, astfel cum s-ar putea interpreta la o prima vedere „ , a explicat pentruAvocatNet.ro Dan Barascu.

Conform consultantului, perceperea de dobanzi este un drept al vanzatorului care are la indemana un cadru legal relativ clar de a le solicita (Legea nr. 72/2013) si nu o obligatie implicita a acestuia.

„Facturarea penalitatilor este asadar apanajul furnizorului care este singurul care poate decide daca le percepe catre clientul sau. Este evident ca in situatia unui client care are mari intarzieri la plata si care abia daca isi plateste debitul principal, facturarea penalitatilor este inoportuna pentru ca este putin probabil ca acestea sa fie incasate” , a continuat specialistul BDO.

Fiscul te poate obliga sa contabilizezi veniturile din dobanzile penalizatoare

Dan Barascu ne-a precizat ca nu a intalnit in practica situatii in care ANAF a impus firmelor supuse controlului perceperea dobanzii penalizatoare in baza Legii nr. 72/2013, insa riscul exista, iar autoritatea fiscala are parghii de a interpreta in mod arbitrar prevederile acestei legi pentru ca nu sunt suficient de clare.

„Din punct de vedere contabil, exista in prezent o anumita tendinta atat la nivelul ANAF, cat si la nivelul companiilor de a considera ca exista obligativitatea ca o companie sa perceapa penalitati pentru intarzierile la plata si sa le inregistreze ca atare drept venituri din exploatare in contabilitate (sau cheltuieli pentru debitor) , insa noi consideram ca aceasta abordare este una gresita, cel putin la nivel conceptual” , a punctat consultantul fiscal.

Aceasta confuzie a fost creata in principal de o modificare a reglementarilor contabile care stabileste ca in conturile de furnizori/clienti se inregistreaza si datoriile/creantele din penalitati stabilite conform clauzelor contractuale in corespondenta cu un cont de venituri/cheltuieli din exploatare curenta , ne-a explicat Dan Barascu.

„Daca analizam cu atentie modificarea reglementarilor contabile vom vedea ca nu este decat o clarificare pur contabila asupra modului de inregistrare in contabilitate a acestor penalizari si nu o obligatie de recunoastere a penalizarilor pentru toate situatiile in care apar intarzieri” , a mai spus sursa citata.

Conform reglementarilor contabile, daca se factureaza penalizari de intarziere atunci ele se inregistreaza in conturile de furnizori/clienti in relatie cu veniturile/cheltuielile din exploatare .

Dan Barascu a adaugat ca din punct de vedere contabil, la inregistrarea in contabilitate a penalizarilor trebuie sa se tina seama de mai multe elemente:

    • daca penalizarea respectiva indeplineste criteriile de recunoastere drept activ circulant;
    • daca la inregistrarea in contabilitate a creantelor/veniturilor din aceste penalizari de intarziere se respecta principiul prudentei (care mentioneaza ca activele si veniturile nu trebuie supraevaliate iar datoriile si cheltuielile, subevaluate).

Riscul ca organele fiscale sa impuna perceperea dobanzilor penalizatoare exista. Astfel, Fiscul poate sa impuna companiilor inregistrarea de venituri din penalitati  si sa aplice sanctiunile  prevazute de Legea contabilitatii nr. 82/1991   pentru neinregistrarea in contabilitate  a unor operatiuni patrimoniale, precum si eventuale diferente de impozit pe profit de plata, a explicat specialistul.

Nici Dan Schwartz, managing partner RSM Scot , nu a intalnit in practica cazuri in care reprezentantii ANAF au solicitat inregistrarea dobanzii penalizatoare, insa acesta a adaugat ca riscul exista si este generat de felul ambiguu in care a fost redactat actul normativ.

„Legea nr. 72/2013 reprezinta in mare preluarea in legislatia interna ale unor dispozitii legale europene, iar textul se bazeaza pe o traducere in romana nu tocmai fericita a acestor prevederi. In orice caz, nu trebuie sa uitam ca scopul principal al actului normativ si al legislatiei europene este protejarea creditorilor fata de debitorii incorecti, prin urmare a penaliza un creditor prin asezarea asupra lui a unor sarcini fiscale suplimentare ar fi o atitudine nu tocmai in concordanta nu numai cu spiritul legii, dar chiar si cu litera ei” , a declarat pentru AvocatNet.ro  Dan Schwartz.

Nici Marius Ionescu, partener NNDKP Consultanta Fiscala , nu a intalnit inca astfel de situatii in practica, dar crede ca ele sunt posibile, din cauza implementarii defectuoase a Directivei 7/2011 prin Legea 72/2013.

„Legea romana stabileste ca o creanta comerciala neincasata intr-un anumit termen produce de drept dobanzi penalizatoare, in timp ce Directiva doar acorda vanzatorului posibilitatea de a cere astfel de dobanzi” , a mentionat, la solicitarea noastra, Marius Ionescu.

Totusi, avocatul sustine ca in conditiile Legii nr. 73/2012 orice comerciant care incaseaza cu intarziere o factura se poate gasi in situatia de a fi obligat sa inregistreze venituri din dobanda in contabilitate (venituri taxabile) , indiferent de intelegerea sa comerciala cu clientul. In cazul in care autoritatile fiscale ar impune acest lucru in cadrul unui control fiscal, contribuabilul ar datora majorari si penalitati de intarziere pentru plata cu intarziere a impozitului aferent acelor venituri, a adaugat specialistul.

In schimb, de cealalta parte, Bogdan Marculet, avocat in cadrul casei de avocatura Niculeasa , a declarat, pentru AvocatNet.ro , ca interventia Fiscului in relatiile contractuale dintre profesionisti nu este o noutate si a fost realizata si inainte de adoptarea Legii nr. 72/2013.

„Situatiile in care organul fiscal, aflat in control la un agent economic, a impus acestuia emiterea de facturi pentru penalitati contractuale au fost si sunt inca des intalnite in practica, din pacate” , a precizat Bogdan Marculet.

Conform avocatului, organele fiscale nu pot reconsidera o tranzactie agreata de parti intr-o anumita structura, decat daca aceasta structura are ca prinicpal scop eludarea obligatiilor fiscale.

„Fiscul ar trebui sa fie tinut de vointa unui profesionist de a nu solicita penalitatile de intarziere, intrucat aceasta reprezinta realitatea economica a relatiei comerciale (relatie comerciala care este intotdeauna bilaterala, prin esenta, si care comporta atat aspecte cuantificabile, cat si necuantificabile). Orice reconsiderare a acestei realitati economice nu ar trebui facuta decat in conditiile in care s-ar dovedi scopul eludarii obligatiilor fiscale” , a adaugat avocatul de la Niculeasa.

Prin urmare, un profesionist ramane liber sa aprecieze daca aplica sau nu penalitatile, dar, potrivit lui Bogdan Marculet, poate suferi consecintele fiscale  ale acestei atitudini.

Avocatul de la Niculeasa sustine ca daca in raporturile dintre contribuabili si Fisc, acesta din urma poate adopta o anumita conduita pentru a mari baza de impunere, acesta nu poate insa dicta comportamentul unui contribuabil in relatia cu alt contribuabil. O interpretare contrara ar putea chiar ridica o problema de neconstitutionalitate, a adaugat acesta.

Ce poti face daca Fiscul iti impune sa percepi penalitati?

Specialistii sunt de pare ca in cazul in care organele fiscale obliga firmele sa incaseze dobanzi penalizatoare, contribuabilii pot apela la masurile administrative si mai departe la instanta.

Astfel, Dan Barascu, Tax Partner BDO Romania, ne-a spus ca singurele masuri concrete pe care companiile le au la indemana sunt explicatiile profesionale  si calea contestarii administrative,  apoi instanta .

„Din experienta noastra, cea mai eficienta masura este solicitarea unei opinii administrative inainte de inceperea controlului fiscal si prezentarea acestei opinii catre inspectori. Chiar daca astfel de opinii ale Fiscului nu sunt acte administrative fiscale, se reduce in mod semnificativ riscul unei abordari agresive a inspectorilor” , a adaugat acesta.

Potrivit lui Dan Schwartz, managing partner RSM Scot, contribuabilii se pot apara in conditiile Codului de procedura fiscala, explicand-si mai intai pozitia  si apoi, in cazul in care organele de control nu sunt de acord cu explicatiile primite, contestand , in conditiile legii, actul administrativ fiscal  emis ca urmare a controlului.

Marius Ionescu, partener NNDKP Consultanta Fiscala, ne-a spus ca firmele ar trebui sa urmeze procedura de contestare: intai cea administrativa, apoi, in caz de insucces, contestarea in instanta.

„Principalul argument in cazul contestarii ar fi faptul ca Directiva 7/2011 prevede foarte clar in preambul (paragraful 16) ca prevederile sale nu ar trebui sa creeze pentru creditori obligatia de a percepe dobanda pentru efectuarea cu intarziere a platilor” , a punctat acesta.

Exista de asemenea si un set de argumente contabile si fiscale, cum ar fi faptul ca nu trebuie inregistrate in contabilitate decat venituri certe  (ceea ce nu poate fi cazul daca in mod real vanzatorul nu doreste sa perceapa dobanzi din motive comerciale de exemplu) sau faptul ca in relatiile dintre parti dobanda ar trebui sa fie cea de piata, si nu cea prevazute de Legea 73/2012, care este mult mai mare, a mai spus Marius Ionescu.

In opinia avocatului Bogdan Marculet de la Niculeasa, cea mai eficienta masura de aparare a contribuabililor in fata Fiscului ar fi elaborarea unui mecanism contractual clar  privind calcularea si perceperea penalitatilor de intarziere, intrucat acest domeniu nu este reglementat de norme imperative, partile avand posibilitatea de a-l eficientiza spre a preveni orice intepretare a organelor fiscale.

Pe fond, din punct de vedere fiscal, contribuabilul poate sustine ca perceperea dobanzilor penalizatoare nu este obligatorie  sau nu se realizeaza automat, prin urmare, acestea nu devin automat venituri impozabile, a mai spus acesta.

Avocatul de la Niculeasa ne-a explicat ca Directica 2011/7/UE vorbeste despre un drept al cocontractantului de a percepe dobanda penalizatoare, iar nu o obligatie. Din acest punct de vedere, pentru ca dobanda penalizatoare sa fie datorata efectiv, trebuie sa existe si o manifestare neechivoca de vointa din partea creditorului. Pe de alta parte, Legea 72/2013 face trimitere la dispozitiile Codului civil, dispozitii care consacra libertatea contractuala si care mentioneaza, de asemenea, existenta unui drept de percepere a dobanzilor, iar nu a unei obligatii, a adaugat Bogdan Marculet.

Important!  Conform Legii nr. 72/2013, dobanda penalizatoare curge de la scadenta pana la momentul platii. Daca termenul de plata nu a fost prevazut in contract, dobanda penalizatoare curge de la urmatoarele termene:

    • dupa 30 de zile calendaristice de la data primirii de catre debitor a facturii sau a oricarei altei asemenea cereri echivalente de plata;
    • daca data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plata este incerta sau anterioara primirii bunurilor sau prestarii serviciilor, dupa 30 de zile calendaristice de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;
    • daca legea sau contractul stabileste o procedura de receptie ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea echivalenta de plata la data receptiei sau verificarii ori anterior acestei date, dupa 30 de zile calendaristice de la aceasta data.
- Advertisment -

Cele mai populare

Medicii infectați,fug din spital

Trei cadre medicale infectate cu coronavirus, internate la secția de boli infecțioase a Spitalului Județean din Târgu Jiu, au fugit din unitatea...

USR PLUS sfidează ceremonia de investire

În ultimele zile s-a întâmplat un fenomen ciudat. În mai multe zone ale țării, în număr mare și în unele cazuri în...

Noul Model Tesla trimis către Europa

Tesla Motors a trimis un prim transport către Europa de la fabrica din Shanghai care produce din 2019. Mașinile au fost trimise...

Medicina-forță morală dominantă în controlul societăților

Fostul președinte al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, ridică probleme etice importante legate de medicină și actuala pandemie într-un comentariu publicat pe blogul...

Comentarii recente