La formarea lor, în urmă cu peste două decenii, Consiliile Județene erau niște instituții aproape insignifiante, antecesoarele fostelor consilii populare comuniste, care erau subordonate direct partidului unic.
Urmașul direct al PCR era atunci Prefectura, care avea puteri incomparabil mai mari decât nou înființatele structuri ale puterii locale.
Ani de zile, în mentalul colectiv nu a existata decât Prefectura ori în cel mai fericit caz, „Consiliul județean al Prefecturii”, cum nu de puține ori puteai citi pe atunci în ziare.
Dintr-un organ decorativ, încet – încet, Consiliul Județean a devenit o structură viabilă, fără de care nu prea mai mișcă acum nimic prin județe.
Această insittuțe a dfvenit mult mai vizibilă din moimentul în care președintele CJ a fost ales prin vot driect de către cetățeni. Astăzi
nimeni nu mai confundă CJ cu Prrefectura iar opinia publică deja știe, chiar dacă aproximativ, care sunt rolurile și atribuțiile acestor instituții.
Proaspăta lege a descentralizării îi va spori și mai mult puterile, prin trecerea unor instituții de subordonare guvernamentală sub autoritatea consiliilor județene.
Această translație va rescrie cu siguranță arealul jocurilor de putere locală, în care președintele CJ își va consacra definitiv, rolul de cel mai important factor decizional local.
Va fi un proces care va da destulă bătaie de cap celor care vor pune în practică această lege, pentru că nu este foarte simplu să preiei aceste instituții și să te familiarizezi urgent cu atribuțiile și responsabilitățile specifice, care nu sunt nici puține și nici ușor de îndeplinit.
Deja această instituție era foarte mare: numai în Satu Mare, CJ avea în subordine 17 instituții la care se adaugă acum încă vreo șapte – opt.
Indiscutabil, procesul acesta care consacră principiul subsidiarității este unul cât se poate de firesc. Influența Bucureștiului, forța sa decizională asupra teritoriului a scăzut, iar regionalizarea va mai da un plus de putere structurilor teritoriale.
Normal, așa cum se întâmplă îndeobște pe la noi, o parte dintre instituțiile deconcetrate au rămas pe mai departe dirijate direct de la Centru și nu neapărat pe considerente funcționale, cât mai degrabă pe un soi de disperare a capitalei de a nu pierde întreg controlul în județe.
Oricum am lua-o, această lege reprezintă un real progres, ceea va duce la creșterea autorității și prestigiului administrației publice locale.
Desigur, sunt mulți printre directorii acestor instituții care nu sunt de acord cu această mișcare, nu de alta, dar trăiau foarte bine aici, la peste 700 de kilometri de Centru, departe de ochii șefilor, la o confortabilă distanță de organele de evaluare și control. Noroc că măruntele lor idiosincrazii, nu mai contează absolut deloc în această etapă.
Unde mai pui că unii direcotri ai fostelor deconcentrate s-au luat în coarne de nenumărate ori cu șefii de la consiiliile județene, știindu-se apărați „de sus”. Aceștia vor avea soarta cea mai grea și nu e ușor să gestionezi o situație de acest gen: să-ți ajungă șefi exact ăia pe care până mai ieri îi bălăcăreai cu un soi de stupidă superioritate. Ei, acum este ceasul ca toate acestea să fie plătite cu vârf și îndesat de către împricinați.
Toate aceste tribulații sunt însă mărunte și nu de puține ori, meschine. Important este faptul că guvernul USL a început să aplice la modul real cerințele Uniunii Europene, în domeniul adminstrației publice locale.
Dacă aceste măsuri ar fi fost luate în urmă cu un deceniu, cu siguranță că județele noastre, țara în anasamblul ei, ar fi arătat altfel.
Ar fi fost pentru PDL de pildă, în timpul trecutei lor guvernări, un bun prilej de a-și pune în aplicare principiile de dreapta pe care le clamează mai mereu cu suspectă insistență.
Descentralizarea, regionalizarea sunt apanajul ideologic și pragmatic al dreptei. Numai că pedeliștii s-au lăsat cotropiți de tot felul de servituți și interese locale care au dus pur și simplu la prăbușirea partidului. Sub greaua povară clientelară, orice partid va ceda în cele din urmă.
Va urma o perioadă de neclarități și asperități dar până la urmă, legea descentralizării este una dintre cele mai intelginete mișcări ale actualei Puteri.
Felician POP
