Recentele convulsii stradale din capitala Ucrainei, legate de refuzul președintelui Viktor Ianukovici de a parafa Acordul cu Uniunea Europeană, au scos în evidență fragilitatea și precaritatea echilibrului politic din țara vecină.
Ucraina este astăzi una dintre cele mai mari țări din Europa. Cu o suprafață de 603.628 kmp. ea este cât România, Ungaria, Bulgaria, Grecia și Serbia la un loc, având o populație de 45 de milioane de locuitori.
În lipsa unei tradiții statale, noile autorități ucrainene instaurate după prăbușirea URSS s-au trezit în fața unei enorme crize de sistem.
Partea răsăriteană a noului stat este rusofonă, pe când cea dinspre apus se revendică a fi filo-europeană.
Cele două tendințe, aparent latente până acum, și-au definit uriașa falie mai zilele trecute.
Este foarte greu să administrezi o țară atât de mare, mai ales în condițiile în care Ucraina nu a fost niciodată până acum două decenii, în situația de a-și determina singură existența.
În cartea sa, „Următorii 100 de ani – Previziuni pentru secolul XXI”, politologul american George Friedman vorbește despre schimbările majore ale acestui veac.
Printre acestea, Friedman vede și sfârșitul aventurii statale a Ucrainei care, conform aprecierilor sale, nu va putea rezista torsiunilor poltice interne și internaționale. Ucraina este un colos cu picioare de lut, cu o economie haotică și o infrastructură aproape inexistentă.
Instituțiile statului ucrainean sunt toate noi, iar rămășițele comuniste mai mult rău fac tânărului stat decât să-l ajute.
Presiunea rusească asupra acestei țări este uriașă. Dacă Ucraina va păși pe un drum integrator european, atunci granița UE și implicit a NATO, va fi la aproximativ 150 de kilometri de Moscova, fapt care este neliniștitor pentru marea putere răsăriteană.
Faptul că totuși, Republica Moldova a ieșit din această periculoasă magmă a intereselor rusești directe, se datorează în primul rând unui factor intern, și anume răsturnarea de la putere a comuniștilor rusofoni, apoi sprijinul necondiționat al României.
Pentru Rusia, Republica Moldova nu poate constitui o miză serioasă. Micul stat moldav nu reprezintă mai mult de 5 – 6 % din teritoriul Ucrainei, așa că a fost abandonată, ca o plevușcă, în favoarea marelui pește ucrainean.
Zarurile au fost deja aruncate: forțele europene se vor încleșta într-o bătălie de uzură care poate duce chiar la fragmentarea țării, într-un orizont de timp nici măcar prea îndepărtat.
Rusia își va face toate calculele și dacă va vedea că nu poate înhăța întreaga țară, se va mulțumi cu partea de stepă a Ucrainei, protejându-și astfel frontierele cu eternul ei dușman european.
Foarte atente la aceste mutații vor fi și statele vecine care au teritorii înglobate acum în Ucraina: Polonia, Ungaria și România, așa că evoluția evenimentelor va fi destul de interesantă.
Nu trebuie neglijat nici noul tigru al economiei de peste Marea Neagră, și anume Turcia, care va avea și ea ceva de împărțit în zonă, agitând populația musulmană din sudul țării.
Nori negri se adună deasupra Ucrainei iar autoritățile par a fi complet depășite de situație.
Dacă guvernanții kieveni vor apela – in extremis – la un ajutor militar rusesc, această măsura va provoca un spectaculos efect de domino, care va duce la reconfigurarea imediată a zonelor de influență de pe teritoriul ucrainean.
Toate acestea sunt deocamdată niște scenarii care au la bază tulburările recente de la Kiev. Și chiar dacă se va reuși calmarea spiritelor, aceasta va fi doar un paliativ, și acela incert.
Conducătorii ucraineni își dau seama tot mai acut că sunt prinși între ciocan și nicovală, iar o pacificare a celor două tendințe nu mai este posibilă.
A fost suficient un singur pretext, precum cel legat de refuzul parafării Acordului cu UE, ca să iasă la iveală marele clivaj existent în societatea ucraineană.
Este greu de imaginat că un locuitor al Ucrainei din vestul țării are ceva comun cu cel din îndepărtatele sate de pe Nipru. Ucrainenii nu au apucat să-și consolideze în acești douăzeci de ani, o conștiință națională reală. Pentru asta ar fi necesare poate, câteva veacuri de închegare naturală a unui spirit comun.
Dar evenimentele nu au răbdare să aștepte toate acestea, astfel că Ucraina va deveni în următorii ani, un focar de instabilitate în răsăritul Europei.
Felician POP
