Mulți dintre noi ne întrebăm de ce este important să iertăm. Poate pentru că este un lucru natural. Atunci când avem nevoie să iertăm suntem de obicei prea furioși pentru a gândi obiectiv. Totuși, iertarea este esențială.
Ce este iertarea? Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovați pe cei care ne-au greșit și nu ne mai simțim vinovați față de cei cărora le-am greșit. Iertarea este un proces care ne aduce libertate, fiind adevărat faptul că „iertând altuia, nouă ne iertăm”. Iertarea este un tratament, deoarece ne eliberează de sentimentele sau emoțiile negative care întrețin durerea și prin aceasta ea poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstrăm furie ascunsă în „ținerea de minte a răului”, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înșine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele. Inițial, a simți furie intensă sau supărare pentru o nedreptate trăită este o reacție sănătoasă, firească și uneori salvatoare. Ceea ce ne îmbolnăvește este transformarea acestor sentimente în ură sau în dorință de răzbunare, care ne parazitează și se hrănesc din energia sufletului nostru. Este nevoie de timp pentru a ierta. Este nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieși iar la suprafață, fie pentru a ne desprinde de gândurile și scenariile în care noi ne facem dreptate, despre care greșit și inutil credem că va vindeca durerea pe care o trăim.
A ierta nu înseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greșit față de noi sau chiar pe noi înșine. Nici o vină, fie și una explicabilă, nu este în sine, scuzabilă. Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecințele faptelor trăite. Este esențială înțelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat și ne eliberează pe noi înșine. Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă trebuie să-și asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Iertarea este un act al celui care iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacțiile acestuia. Totodată, iertarea nu implică în mod obligatoriu reluarea relației. Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conștientiza și el minunea și își poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Iertarea pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea și puterea să ne rugăm pentru celălalt și să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părțile din noi, blocate în conflict și neacceptare. Capacitatea de a ierta este o calitate absolut necesară pentru ca un om să treacă de o anumită etapă a evoluției sale, un indicator obiectiv cu ajutorul căruia se poate evalua nivelul de conștiință sau gradul de evoluție spirituală. Sunt rari oamenii care se nasc cu o asemenea capacitate puternic dezvoltată, însă căile spirituale tradiționale au prevăzut o serie de mijloace prin care aspirantul să-și dezvolte puterea de a ierta. Aici se ține cont de o condiționare reciprocă dintre puterea de a ierta și importanța de sine sau orgoliul sau ceea ce numim generic egoul unei ființe umane. Cu cât egoul este mai mare sau mai puternic, cu atât capacitatea de a ierta este mai mică sau mai slabă. Fără puterea de a ierta devenim niște conglomerate de resentimente și ură supuse autodistrugerii.
A ierta este un act voluntar și conștient. A ierta este eliberator. Există mai multe tipuri de iertare: iertarea de sine, iertarea pentru ceilalți și iertarea pe care o primești de la alții pentru greșelile tale. Toate sunt importante pentru a avea o viață liberă și pentru a putea să trăiești în prezent.
Pentru iertare este nevoie de dorința de a ierta și de a fi iertat și de efortul de a te rupe de greșelile din trecut. Pentru a obține iertarea celor pe care i-ai rănit, nu trebuie decât să ajungi să-ți ceri scuze cu sinceritate pentru ceea ce ai făcut.
Pentru iertarea de sine este nevoie de iubire de sine și toleranță față de greșelile umane pe care oricine le face. Ceea ce ne deosebește este faptul că unii oameni învață mai greu din greșelile pe care le comit, alții învață mai ușor sau chiar evită să facă unele lucruri negative pentru că le văd în jurul lor observând greșelile pe care cei apropiați le-au făcut. Pentru a ierta alte persoane trebuie să existe empatie. Empatia ne ajută să ne punem în locul acelor oameni și să înțelegem ce anume i-a determinat să ajungă să ne rănească. Uneori dacă oamenii greșesc față de noi, în realitate greșesc și față de ei. De aceea este important să știm că suferința se află și în ei și că uneori le poate lua foarte mult timp pentru a vedea ceea ce au greșit sau pentru a admite că ei au făcut un lucru rău. Ca atare, este posibil ca ei să nu-și ceară iertare decât peste ani de zile sau poate niciodată. Ce putem să facem este să iertăm indiferent dacă cei în cauză își recunosc sau nu greșeala față de noi. Acest lucru ne va ajuta foarte mult să mergem mai departe.
Este necesar să iertăm dacă dorim să trăim în prezent și nu în trecut. O teamă permanentă de trecut ne face să fim extrem de precauți, să nu observăm clipa de față și posibilitățile ei infinite. Așadar, dacă iertăm suntem mai plini de viață, mai ancorați în realitatea interioară și exterioară și mai prezenți în construcția vieții noastre.
Știm să iertăm? R. Klimes într-una din lucrările sale ne arată cinci pași pentru a oferi darul iertării:
Să luăm la cunoștință furia și durerea cauzate de ofensele specifice clar identificate.
Să înlăturăm dorința de răzbunare sau orice altă dorință de a cauza durere ca plată sau ca pedeapsă pentru celălalt.
Să luăm în considerare și perspectiva celui care a făcut greșeala și să încercăm să-i înțelegem atitudinea și comportamentul.
Să decidem și să acceptăm durerea cauzată fără să dăm vina pe celălalt. Să aruncăm vina de la unul la altul nu va face decât să o amplifice.
Să extindem compasiunea și bunătatea asupra celuilalt. Aceasta îl va elibera pe cel ofensat de ofensă.
De ce este important să iertăm? Iertarea are beneficii privind sănătatea. Iertarea scade atât pulsul, cât și tensiunea și stresul. Iertarea restaurează gândurile și sentimentele pozitive și îmbunătățește răspunsul sistemului imunitar.
Iertarea eliberează emoțiile negative și vindecă sufletele. Când sufletul ne doare, și trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferințelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării.
În general, acest diagnostic este privit cu reticență. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie și cu remedii ce se găsesc aliniate în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a corpului nostru poate avea o cauză aparent abstractă și nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului. Iertarea este una dintre cele mai eficiente metode de purificare psihică, de ardere a reziduurilor emoționale. Cealaltă metodă constă în înțelegerea cauzelor care au produs acele trăiri, însă este o metodă mai dificilă, care presupune o mare putere de detașare și nu are aceeași eficiență ca actul iertării. Pe calea creștină, iertarea este măsura iubirii și foarte des este menționată ca metodă eficientă de evoluție spirituală. Ea este pomenită chiar și în rugăciunea fundamentală Tatăl nostru.
Să privim iertarea ca pe un dar divin.
Mirela H.
