În ciuda părerii generalizate că judeţul nostru ar fi ferit de cutremure, cronicile istorice dovedesc faptul că în ultimul mileniu, de când avem dovezi scrise despre fenomenele telurice care au avut loc în această zonă, pe teritoriul judeţului Satu Mare s-au manifestat mai multe mişcări seismice.
Cutremure, încă în urmă cu aproape un mileniu
Prima mărturie despre un cutremur, puternic resimţit şi în părţile sătmărene este datat 6 iulie 1092 şi a avut epicentrul probabil în bazinul Tisei Superioare.
Un cutremur de mare magnitudine a avut loc la 8 ianuarie 1223, urmat de altul, la fel de devastator, la 5 mai 1603, cu epicentrul undeva în nordul Transilvaniei, resimţit chiar şi la Kosice (Slovacia).
În secolul XVIII au fost înregistrate în Sătmar, mai multe cutremure de intensitate medie sau slabă
Două cutremure medii au avut loc la 5 decembrie 1715, respectiv 7 decembrie 1746, urmate de alte câteva de mai mică inensitate, la 10 decembrie 1781, 1 februarie 1784, 15 martie 1786, 8 decembrie 1793 şi 3 martie 1795, în general mişcări seismice locale, fără urmări prea grave.
Cutremurul din 1829
Din punct de vedere sesimic, secolul XIX debutează cu un cutremur slab care a avut loc la 3 octombrie 1804. Cele mai puternice cutremure din istoria cunoscută a acestor ţinutuir au avut loc în anii 1829 şi 1834, cu epicentrul în sud-vestul judeţului, în Valea Ierului.
Primul a avut loc pe 30 iunie 1829, resimţit puternic. A doua zi, au avut loc două cutremure de mare intensitate, cu epicentrul în aceeaşi zonă care au făcut ravagii. Ziua de 1iulie 1829 a debutat cu un cutremur devastator, între orele 4 şi 5 dimineaţa, urmat de o replică extrem de intensă, la ora 20.
Iată ce scrie cu litere chirilice, pe coperta interioară a unei cărţi bisericeşti, un Antologhion de la Rîmnic din 1745, „Albu Indreiu, diac în Irim” (Irina) despre acest eveniment:
„Iară când au fost Albu Indreiu diac în Irim s-au făcut cutremurare de pământ, cât ai gândi că toate casele vor pica jos, acestea au fost într-o miercuri, adică în 19 zile ale lunii Iunie şi în anii de la Hs. 1829”.
Pe un Triod, tipărit la 1800 la Blaj, avem următoarea însemnare, legată tot de acest eveniment: „În 1829 de ani de la răstignire s-au făcut cutremur aşe de amre de pământ cât ai gândit că toţi oamenii cu ziduri cu tot vor peri. Acee s-au făcut în…zile ale lui iunie şi s-au arăduit de marţi sara şi miercuri dimineaţa şi miercuri sara au fost ce mai tare”.
Aceste seisme au distrus mare parte din satele din sudul judeţului dar pagube s-au consemnat şi în municipiul Satu Mare. În luna iulie 1829 au avut loc mai multe cutremure: trei puternice în zilele de 2, 4 şi 7 iulie, unul mediu în 26 iulie şi unul slab în 27.
În acel an s-au mai înregistrat încă patru cutremure, unul puternic în 4 august, două slabe în 6 august şi unul la fel în 25 august, urmat de unul de mică intensitate, la 1 septembrie.
Avem o însemnare pe exemplarul unei Psaltiri (Buda 1813) de la Satu Mare despre un alt cutremur înregistrat la sfârşitul aceleiaşi luni: „La leat 1829 iulie 30, luni la trei ceasuri din zi s-au cutrămurat pământul”.
Vreme de Apocalipsă
Anul următor, 1830, au avut loc nu mai puţin de 24 de cutremure în zona Dindeşti – Petreşti, în general de mică intensitate, cu excepţia celui din 17 august 1830, resimţit ceva mai puternic. Intensa activitate telurică va continua şi în anii următorii dar cu o frecvenţă mai redusă, în 1831 înregistrându-se 9 cutremure medii şi slabe.
La 15 iulie 1832 are loc un puternic cutremur urmat de altele două mai slabe iar la 7 ianuarie 1833 se înregistrează trei puternice seisme, tot în Valea Ierului. Despre acesta din urmă avem o mărturie în limba latină pe un Liturghier din 1747 tipărit la Bucureşti, aflat la acea vreme la biserica din Chilia: „În anul 1833, 7 ianuarie, a fost în aceste ţinuturi mare cutremur de pământ, semne ciudate. Anterior acestui an a bântuit holera care pe mulţi i-a ucis şi i –a afectat”. Tot în acel an mai au loc 8 cutremure, resimiţite în special al Dindeşti.
Începutul anului 1834 este zguduit de două cutremure, în 7 şi 11 ianuarie care prefigurează cel mai mare cutremur înregistrat vreodată pe meleagurile sătmărene, şi anume cel din 15 octombrie 1834, provocând uriaşe distrugeri materiale. Evenimentul este consemnat de preotul de atunci al bisericii reformate din Acâş, cu titlul „Pro memoria”:
„Anul acesta a fost foarte secetos până pe 15octombrie. Atunci porni o ploaie înceată. Înaintea ploii s-a produs un puternic cutremur de pământ, între ora 7 şi 8 dimineaţa, în timp ce tocmai vroiam să intru în biserică. După aprecierile mele a durat cam 5 minute. Uitându-mă din curte cum se mişcau cele două turnuri am crezut că se vor prăbuşi. Dar Har Domnului, abia că au rezistat. La unul din turnuri s-a distrus acoperişul iar biserica a suferit cinci crăpături..în mai multe locuri a izvorât apa din pământ.”
Tot de atunci avem informaţii despre prăbuşirea mănăstirii din Căpleni, cea care adăpostea cripta familiei grofilor Karoly din Carei. Pământul nu dă semne că s-ar linişti şi în 1834 mai au loc încă 24 de cutremure, în general de slabă intensitate.
Pămânul nu se linişteşte
Anul 1835 este marcat şi el de nenumărate mişcări seismice (30 la număr), toate cu epicentrul în Valea Ierului dar de mai mică intensitate. În anii următori zona Careiului mai este zguduită de câteva cutremure (13 în 1836, 10 în 1837, 8 în 1838 şi unul în 1839) dar fără urmări foarte grave.
Un cutremur mediu mai este consemnat peste două decenii, mai exact pe 21 ianuarie 1859, la Carei urmat de altul, de aceeaşi intensitate şi tot în aceeaşi zonă, la 9 iunie 1865 şi de încă unul, de data asta mai slab, pe 19 decembrie 1869. La 17 ianuarie 1880, în Ţara Oaşului este resimţit slab un cutremur cu epicentrul în Maramureş, iar la 18 aprilie 1883 unul similar în zona Petreşti.
Seism puternic la Livada
Un cutremur puternic a avut loc pe 6 februarie 1889, cu epicentrul la Livada care a provocat distrugeri în localităţile din centrul şi nordul judeţului. Până la sfârşitul secolului XIX mai sunt consemnate în zona noastră 7 cutremure, cel mai puternic a avut loc la 11 martie 1893, cu epicentrul în zona Halmeu – Livada, de intensitatea celui din 1889. Observăm că în lunile decembrie şi în ianuarie au avut loc cele mai multe seisme 24, respectiv 23.
Cauzele cutremurelor din zona Sătmarului se datorează existenţei a două zoe epicentrale. Una, este situată pe culoarul tectonic al văii Ierului care este şi cea mai puternică şi mai activă iar cealaltă, mai slabă, pe culoarul Livada – Halmeu.
Mai este oare posibil?
Memoria colectivă a reţinut doar sporadic aceste evenimente telurice. Iată că au trecut aproape două secole de la cutremurul din 1834, cel mai puternic înregistrat pe meleagurile noastre. Dar asta nu înseamnă nicidecum că pământul s-a liniştit pe vecie. Oricând poate avea loc un cutremur de mare magnitudine, iar dotarea antiseismică pe care o avem este lamentabilă de-a dreptul.
În aceste condiţii nu ne rămâne decât să apelăm la Pronia Cerească, să ne ferească de un astfel de cataclism, pentru că – după cum s-a văzut de atâtea ori în istorie – pământul Sătmarului nu este nici pe departe unul liniştit…
Felician POP
