Ce putem face noi la nivel practic pentru a ne vindeca la nivel emoțional?
Cauza tuturor emoțiilor negative este un blocaj în sistemul energetic al corpului.
Pentru vindecarea la nivel emoțional în primul rând trebuie să identificăm problemele noastre interioare. Nu putem rezolva o problemă atâta timp cât nu conștientizăm că ea există. Fără conștientizarea problemei este ca și cum am lupta cu un adversar invizibil și nu avem nici o șansă de a câștiga. Din acest motiv este nevoie să aflăm cât mai multe date despre adversar care în această situație nu este altcineva decât o simplă idee care cu timpul a devenit convingere. Întotdeauna când lucrăm cu propria persoană încercăm să vindecăm, să trasformăm și nu să distrugem.
Suprimarea emoțiilor sau incapaciatetea de a exprima ceea ce simțim.
Neexprimarea a ceea ce simțim este problema cea mai des întâlnită în zilele noastre. În societatea în care trăim se pare că este din ce mai greu să fim noi înșine. Oamenii nu mai știu cum să fie ei înșiși, chiar dacă uneori ar vrea să fie. Suntem programați mental încă de mici să nu fim noi înșine, societatea încurajându-ne să purtăm o mască și să nu arătăm cine suntem cu adevărat, deoarece s-ar putea ca ceilalți să se supere și să nu ne accepte când suntem noi înșine. De aceea pentru a fi pe placul celorlalți credem că trebuie să ne prefacem. Astfel s-a ajuns ca aproape toți oamenii să poarte o mască, ce ascunde un univers interior ascuns, o altă identitate față de cea afișată zi de zi, care însă nu a fost niciodată exprimată. Masca ne ajută să fim acceptați în societate, ne ajută să părem normali și bine adaptați chiar dacă nu suntem.Ne ascunde suferința și arată oamenilor o versiune edidată a ființei noastre. Aceștia nu ne văd frica, rușinea, tristețea,judecata de sine. Nu văd cât de mult doare inima sau cât de agitată este mintea. Masca ne ascunde aspectele umbrei. O mulțime de gânduri, emoții și dialoguri interioare nu au fost niciodată exprimate, deoarece avem convingerea că la suprafață trebuie să afișăm o imagine plăcută celorlalți, doar că așa ne trădăm pe noi înșine..
De ce nu exprimăm ceea ce simțim? Principala cauză este frica de a fi noi înșine, o frică cu care nu ne naștem, ci ne este indusă de către persoanele din jur încă de mici copii. Singurele frici naturale, cu care ne naștem, sunt frica pentru sunete ascuțite și frica de moarte care ne ajută să ne ferim de situațiile care ne pun în pericol viața. Toate celelalte frici le învățăm de-a lungul timpului, fie ele frica de a ne exprima ce simțim, frica de a fi noi înșine, frica de părinți, frica de sărăcie, frica de singurătate, frica de a vorbi în public .
Obisnuința de a purta masca duce mereu, încet dar sigur, la pierderea identității, la formarea unei identități false, a unui sine fals. Uităm cine suntem cu adevărat, uităm de nevoile și dorințele noastre, uităm de tot ceea ce simțim ajungând în final să devenim ceea ce vor cei din jur să devenim și noi credem astfel că aceasta este dorința noastră.. Facem o confuzie, crezând că dorințele noastre sunt definite de așteptările celor din jur. Cel mai des vedem asta în relația dintre părinți și copii, când sufocați de presiunea părinților, copiii ajung să creadă că ceea ce își doresc ei de la viață este ceea ce vor de fapt părinții de la ei.
Fii tu însuți. Auzim adeseori afirmația “Cel mai important este să fi tu însuți”.
Dacă știm cu toții că este bine să fii tu însuți, de ce nu reușim să fim noi înșine ? Pentru că nu mai știm și am uitat cum să fim noi înșine. Atât de tare a fost implementată convingerea că “ceilalți nu mă vor accepta dacă sunt eu însumi” încât a dus la un mod de viață prefăcut, fals.
“Nu sunt suficient de bun, n-am cu ce să impresionez când sunt eu însumi, motiv pentru care trebuie să mă prefac, adică să port o mască pentru ca ceilalți să mă accepte” sau
“Nu am voie, nu am permisiunea să fiu eu însumi, deoarece îi voi supăra, enerva sau deranja pe cei din jur”.
Acest tip de convingeri negative ne-au fost implementate încă de mici copii celor mai mulți dintre noi de către părinți, rude, școală, grupul de prieteni, societate. Dacă ne uităm la copiii mici, ei sunt mereu ei înșiși și n-au nici o problemă cu asta. Se pot uita în ochii oricui și oricând exprimând exact ceea ce simt. Tot ceea ce ei gândesc, vorbesc și fac, este același lucru. Ei fac foarte curajos tot ce simt fără să se teamă de consecințe. Toți am fost odată copii și am fost în totalitate sănătoși din punct de vedere emoțional..
Atât de mult se repetă acest tipar în primii ani de viață, încât la maturitate adultul va trăi mereu cu frica cum că, dacă face exact ce simte, dacă este el însuși, va suferi prin faptul că nimeni nu-l va accepta așa, deoarece asta i s-a repetat zilnic în copilărie faptul că nu este acceptat dacă se comportă astfel. Toate rănile profunde duc în mod direct la formarea unei convingeri fundamentale despre noi înșine și odată ce această convingere este formată, o purtăm cu noi, în mod inconștient, de-a lungul vieții.
Nu putem fi noi înșine dacă încercăm să-i mulțumim pe ceilalți, dacă le dăm voie să ne influențeze deciziile sau dacă le cedăm în vreun fel puterea personală. Nu putem fi noi înșine dacă depindem de ajutorul altora, dacă încercăm să-i influențăm sau dacă încercăm să le luăm puterea. În toate interacțiunile cu alți oameni, prioritatea sunt egalitatea și respectul reciproc.
Mintea noastră are obiceiul de a considera adevărat orice lucru care îi este repetat. Cu cât este repetată mai des o idee cu atât mai mult mintea o percepe ca fiind un adevăr. Dacă cineva ne repetă de multe ori, ceva anume despre cum consideră că suntem, mintea va percepe acel lucru ca fiind total adevărat, drept urmare vom avea convingerea că suntem exact așa. La fel se întâmplă și în convingerea că “nu ai voie să exprimi ceea ce simți”, dacă ea ne-a fost atât de mult repetată încât chiar avem convingerea că nu avem voie să facem asta. Dialogul interior, adică momentele când vorbim cu noi înșine se edifică exact pe convingerile noastre și le întărește. O persoană care are convingerea că nu este bună de nimic va vorbi urât și aspru cu ea însăși în dialogul interior, în timp ce o alta cu o imagine bună despre sine va vorbi doar cuvinte frumoase cu ea însăși. Prin acest dialog practic, ne repetăm nouă înșine ceea ce credem despre noi pentru a întări acea convingere.
Este interesant că oamenii care au o părere proastă despre sine își repetă în minte doar afirmații care le întărește această convingere, în timp ce oamenii cu stimă de sine crescută își vor spune doar cuvinte care le vor da o și mai bună imagine despre sine. Este efectul bulgărelui, însă depinde de noi în care sens.
Toate emoțiile suprimate vor ieși oricum la suprafață.
În ciuda obișnuinței zilnice de a afișa o mască pentru a ne ascunde adevarata identitate, toate sentimentele neexprimate așteaptă să fie manifestate, să iasă la lumină.
Momentele de criză, momente grele din viață când tensiunea și stresul sunt la cote maxime, noi oamenii renunțăm în mod inconștient la orice mască și ne arătăm adevarata identitate, suntem noi înșine, cei din spatele măștii. În acele momente tot ce a fost suprimat în câțiva ani sau zeci de ani va ieși la iveală deodată. Acestea sunt cazurile când “oamenii buni”, “oamenii liniștiți”, “oamenii în toată firea”, comit crime, violuri și alte acte de violență. Toate emoțiile negative suprimate s-au descărcat într-un moment de criză în care făptașul spune că “parcă nu am fost eu însumi”. Din păcate, adevărul este că a fost el însuși cel de după masca de “om la locul lui”. Toată tensiunea interioară pe care o acumulăm se va materializa inevitabil într-o boală. Fie acele sentimente vor încerca “să iasă din noi “ prin boli de piele, fie se vor manifesta printr-un dezechilibru hormonal, fie se va solidifica într-o tumoară..
Ascunderea în spatele măștilor și neexprimarea a ceea ce simțim ne va afecta puternic atât pe plan emoțional cât și în plan fizic. Pe lângă aceasta putem fi siguri că orice suprimăm în noi va ieși mai devreme sau mai târziu la lumină, însă în momentul în care ne așteptăm cel mai puțin.
Știm cât de dăunător este să nu exprimăm ceea ce simțim și ca atare ar trebui să ne eliberăm în mod armonios de fiecare emoție neexprimată.
Tehnici de eliberare a emoțiilor suprimate.
Problemele emoționale nerezolvate se pot transforma în afecțiuni fizice. Este important să folosim tehnici de eliberare emoțională pentru a contracara efectele devastatoare ale emoțiilor negative din viața de zi cu zi sau consecințele șocurilor și traumelor emoționale din trecut. Scopul este să eliminăm tot ceea ce a rămas blocat sau suprimat în noi. Astfel vom reuși să ieșim de sub masca în spatele căreia am fost învățați să trăim și vom deveni persoane autentice, vom fi noi înșine. Și cum facem asta? “Ai grijă ca tot ceea ce gândești, vorbești și faci să fie același lucru” , întotdeauna.
Trebuie să avem grijă ca tot ceea ce gândim, vorbim și facem să fie același lucru. Când exprimăm liber tot ce avem în noi, dispare orice mască și orice gând ascuns, devenim autentici. Totul curge lin și armonios. Tot ce trebuie să facem este să exprimăm verbal sau prin acțiuni practice tot ceea ce simțim. Este nevoie doar să ne străduim să exprimăm tot ceea ce simțim, ca nu cumva să rămână ceva neexprimat în noi.
Dacă ne gândim că toți cei din jur ne pot citi gândurile, în acest mod nu mai avem nimic de ascuns acestora deoarece ne gândim că toți știu deja ce gândim noi.. Astfel ne vom simți liberi, vom exprima verbal tot ceea ce gândim, va dispărea orice frică în acest sens. Vor dispărea și tensiunile interioare, nesiguranța, ura, invidia, frustrarea, deoarece fiind convinși că ceilalți pot să ne citească gândurile, nu ne vom mai permite să avem astfel de gânduri. Scopul este să exprimăm total liberi tot ceea ce simțim, fără să rămână gânduri și emoții suprimate. Acest lucru ne va ajuta să fim aceeași și când suntem singuri și când suntem între oameni. Astfel masca va dispărea.
Nu trebuie să păstrăm în mintea noastră gândurile inutile. Mintea nu este decât un procesor de gânduri care face non-stop conexiuni, care dau naștere la alte conexiuni și tot așa la infinit. Problemele apar când ne lăsăm mintea să-și facă de cap cu gândurile inutile, făcând legături fără sens. Știm cu toții cât de ușor este să stăm și să visăm, să zburăm dintr-un gând în altul, să lăsăm mintea s-o ia razna, făcând dintr-o conexiune alte câteva zeci, fără s-o mai putem opri. Deși multora li se pare inofensivă această stare de visare, ea este deosebit de periculoasă, deoarece crează o stare de tensiune interioară și o mulțime de gânduri și sentimente neexprimate.
Ne putem păstrăm curată mintea acceptând doar gândurile care pot fi exprimate imediat, verbal sau practic. Orice mic gând care nu poate fi exprimat ne poate induce în starea de visare care va genera o tensiune interioară și probleme la nivel emoțional. Esența constă în exprimarea imediată a gândurilor, iar pe cele care nu le putem exprima să nu le păstrăm în mintea noastră nici o clipă.
Ne putem întreba: “Nici măcar gândurilor constructive să nu le dăm voie? Nici gândurilor care aduc idei bune ? “Nici planurilor de viitor?”
Trebuie să acceptăm aceste gânduri doar dacă au aplicabilitate imediată, acordând un timp special pentru plănurire și să nu ne pierdem în gânduri despre viitor, ci să trăim în totalitate în prezent.
Să scriem tot ceea ce simțim, fie că scriem într-un jurnal, fie că scriem pe o foaie pe care o aruncăm apoi. Ceea ce contează este să ne eliberăm, să lasăm să curgă afară tot ceea ce a rămas neexprimat în noi in acea zi. Dacă avem lucruri pe care nu le putem discuta cu nimeni și nu putem aplica principiul alinierii gândurilor, faptelor și vorbelor, scrisul de mână se dovedește a fi o unealtă deosebit de utilă în eliberarea emoțiilor suprimate.
Contează mult să avem încredere deplină într-o persoană, fie partener de cuplu sau cel mai bun prieten, fie părinți, fie un psiholog sau un preot și să putem discuta deschis toate problemele noastre astfel încât să nu rămână nimic neexprimat în noi.
De cele mai multe ori, oamenii fac acest exercițiu inconștient, ba chiar abuzează de el, descărcându-și toate problemele pe capul celor din jur. Din acest motiv ar fi bine să ne găsim o persoană apropiată care chiar ne iubește și este interesată să ne dea ajutorul de care avem nevoie. Dacă nu avem o astfel de persoană se poate apela la un psiholog sau la un preot.
Afirmațiile pozitive. Autosugestia pozitivă constă în repetarea unor afirmații cu scopul de a ne programa mintea în sens pozitiv. Mintea consideră adevărat orice lucru care îi este repetat de suficiente ori. Astfel, vom lucra la schimbarea convingerilor negative referitoare la exprimarea a ceea ce simțim și implementarea unor convingeri pozitive. Fiecare dintre noi este stăpân pe gândurile sale. Acest lucru reprezintă puterea miraculoasă prin care toate lucrurile devin posibile. Emitem negativ, atragem dezechilibre energetice și deci, boala; emitem gânduri pozitive, primim starea de bine și de sănătate. Trebuie să învățăm să gândim pozitiv, să deținem controlul absolut asupra mecanismului nostru de gândire, supraveghindu-l în permanență. Marea putere a gândului ne poate vindeca bolile și astfel, ne face fericiți din nou, plini de viață și de forță. Puterea vindecătoare infinită își are rădăcinile în subconștientul nostru, al oamenilor. Schimbându-ne radical modul de a gândi ne vom influența benefic drumul vieții.
Sportul și activitatea fizică. Studiile arată că sportul are un impact asupra stării mental-emoționale, fiind considerat de specialiști un medicament natural împotriva depresiei stimulând secreția de “hormoni ai fericirii”, serotonina, dopamina și endorfinele. În ceea ce privește exprimarea emoțiilor, sportul este un mod de a ne elibera tensiunile emoționale acumulate. Când facem sport eliberăm o mare parte din emoțiile pe care le ținem suprimate în noi. Deși este un mijloc bun de eliberare emoțională, sportul nu va reuși să ne ajute pe termen lung dacă ne încărcăm din nou cu tensiune emoțională imediat ce am terminat activitatea fizică. Esența este să rezolvăm problema de la nivel interior.
Să ne stabilim o relație personală cu Dumnezeu, să ne imaginăm că stăm de vorbă cu o Ființă care ne iubește, cu cineva care este ca și cum ar fi cel mai bun prieten la nostru. El ne iubește, motiv pentru care putem avea o deschidere totală în dialogul cu EL, în fața unui om dornic să ne ajute și care încurajează pe părțile bune din viața noastră, mai degrabă decât să ne judece. Ca urmare, să-i spune lui Dumnezeu toate lucrurile care ne apasă și le ținem neexprimate în noi, astfel încât să nu mai avem în noi gânduri și emoții neexprimate și să ne eliberăm de orice tensiune interioară.
Să învățăm să iertăm, așa cum ne îndeamnă Dumnezeu și în rugăciunea Tatăl nostru, deoarece iertarea ne eliberează de emoțiile negative și ne vindecă sufletele.
Atunci când Noul Testament spune „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 21), el ne informează că Dumnezeu, Creatorul nostru, a pus în mintea și personalitatea noastră toate puterile și abilitățile potențiale de care avem nevoie pentru o existență costructivă.
