În peisajul destul de sărac al tinerei lirici sătmărene, în ultima vreme s-au remarcat două poete, Georgiana Pop și Paula Stan, eleve la Colegiul Național ,, Doamna Stanca”. Ele sunt adepte ale unui stil îndrăzneț, cu puternice inflexiuni postmoderniste, dar sunt în același timp, extrem de originale. Pentru a le cunoaște mai bine, am decis să le luăm un interviu, pe care îl redăm mai jos.
Reporter: Pentru început, vă rog să-mi povestiți puțin despre voi, astfel ca și cititorii să aibă oportunitatea de a vă cunoaște.
Paula Stan – Sunt elevă la liceu, pasionată de artă, silitoare, emotivă ceea ce se observă și în poeziile mele. Iubesc arta poetică, să scriu poezie pentru mine înseamnă pace, libertate. Când creez sunt cu adevărat eu și atunci sunt în largul meu, oriunde aș fi.
Georgiana Pop – De asemenea, sunt elevă la liceu, pasionată de poezie, extrovertită, iubitoare a cuvântului înaripat și a diferitului. Sunt o persoană ambițioasă, îmi place să învăț de la alții, ca după aceea să pot pune în aplicare ceea ce am învățat.
R- Ce a declanșat în voi acest impuls, pasiunea de a scrie poezii?
P- Am început să scriu poezie de la o vârstă fragedă, pot spune că deja face parte din mine, fără poezie nu sunt eu. Dar totuși, întorcându-mă esența întrebării, voi spune că, în mine cumva a existat de când mă știu dorința de a spune lucruri inefabile și cum altcumva aș putea mai izbutit decât prin poezie?
G- Eu am descoperit pasiunea de a scrie prin intermediul Paulei, dintr-o simplă provocare, ne-am înscris la un concurs de poezii, dar eu încă nu scriam încă pe atunci și ea a venit cu ideea să scriu și eu. Atunci mi-am dat seama că există în mine o fărâmă de altă lumină.
R- Cum v-ați descrie într-o propoziție, una pe alta?
G- Este prea puțin o propoziție să o pot descrie pe Paula, nu doar pentru că este prietena mea, ci și pentru că este o persoană pregnantă, pe mine mă uimește mereu cu ce creează și cum creează. Este o fire emotivă, care are harul cuvântului. Eu îmi doresc să ajung ca ea, să nu mai țin cont de prejudecățile celor din jur.
P- Georgiana este o ființă interesantă, fiindcă se descurcă în orice domeniu, se adaptează ușor și se perfecționează mereu în ceea ce-și dorește. Este ambițioasă, curajoasă și deschisă față de toți. Este omul sufletului, doar acolo nu pune suflet unde nu ajunge soarele, uneori e aievea și pare că nu învață din asta, dar nu o judec, așa e ea.
R- Majoritatea tinerilor se scuză, spunând că n-au timp pentru a citi, a se cultiva, a se autoeduca. Voi aveți această problemă? Dacă da, cum reușiți să treceți peste asta?
G- Aici este vorba doar de planificare, de cât de conștient îți organizez timpul. Trebuie să știi mereu ce și când trebuie să faci și să nu-ți lași timp de plictiseală.
P- Aș începe prin a spune că timpul este relativ și absolut în același timp. Iar atunci când iubești ceva și o faci cu pasiune, nu există noțiunea de a nu avea timp, fiindcă îți faci timp pentru acea sarcină.
R- Ce vă inspiră să scrieți poezii?
G- Pe mine emoțiile, trăirile, experiențele personale, comportamentele oamenilor și uneori, oamenii în sine.
P- Îmi place să mă inspir din experiențe proprii sau ale altcuiva, m-a inspirat și o muză, care acum nu mai mă inspiră.
R- Voi credeți că peste 10 ani o să aveți aceleași pasiuni?
P- Da, fiindcă – după cum spuneam mai devreme – poezia face parte din mine. Nu poezia depinde de mine, ci eu depind de poezie.
G- Tot da, pentru că prin poezie mă descarc, pentru mine poezia este o terapie, putem spune că este vocea sufletului îmbrăcat în cuvinte.
R- În final, vă rog să le transmiteți un mesaj tuturor tinerilor și tuturor sătmărenilor.
P- Chiar dacă ești tânăr, nu înseamnă că trebuie să fii lipsit de cultură, de cunoaștere. Urmați-vă visele și fiți speciali!
G- Nu vârsta contează, ci starea sufletească. Sufletul nu îmbătrânește, are stări de spirit mai mature sau imature. Fiți totdeauna voi înșivă!
A consemnat,
Patrik Csiszar
