Motto: „Balcanii sunt curul Europei” Petre Țuțea
Supranumită și „poarta Europei”, Peninsula Balcanică face trecerea dintre Orient și Occident. Multe sute de ani a fost fief-ul Imperiului Otoman, care cucerea Europa cu ienicerii și spahii săi. Cucerind-o și ocupând-o, otomanii și-au impus obiceiurile și stilul lor de viață. Au făcut din țări europene pașalâcuri și raiale turcești, pe care le controlau și le conduceau cu oameni puși sau acceptați de ei. Imperiul Otoman a avut o suprafață de 20 de milioane de km² și a existat între 1299-1922. E de prisos să enumăr cele 49 de state sau provincii, independente acum, dar care atunci făceau parte din Imperiu. Merită, totuși, amintite câteva, pentru a înțelege amploarea cuceririlor otomane: Yemen, Tunisia, Sudan, Arabia Saudită, Oman, Qatar, Etiopia, Somaliland, Iraq, Iran, Osetia de Sud, Abhazia, Armenia, Rusia (sudul țării), Israel, Croația, Ungaria, Bulgaria, Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovacia, Republica Moldova, Ucraina și Cipru. Dacă toate aceste state au căzut sub tăvălugul otoman, era imposibil ca Țara Românească (Valahia), Moldova și Dobrogea să reziste. Practic ele nu făceau parte din Imperiu, dar erau raiale, erau controlate de otomani, și plăteau biruri grele. Singura care a rezistat mai bine a fost Transilvania, o provincie care era parte a altui imperiu, cel Austro-Ungar.
După 631 de ani de ocupație și de influențe turcești e foarte greu ca Peninsula Balcanică să se descotorosească de “obiceiurile ortomane”! Ei i-au învățat pe cei cotropiți ce este peșcheșul, ciubucul, chiulul, tertipul, șiretlicul. Ei i-au învățat să fie haimanale, zeflemitori, să stea pe caldarâm berechet, în halate și papuci, trăgând din lulea ori sugând o acadea, acompaniați de-o manea fără cusur, neloviți de dambla în timp ce beau o cafea la ibric așteptând leafa. Femeile trebuiau să stea la cheremul lor, într-o dugheană, și să-i servească, prompt, cu suberek, kebab, iahnie, musaca, pilaf, cașcaval și zarzavat, ori cu ciorbă și rahat. Iar la desert, când ajungeau la liman li se aduceau din beci baclavale, cataifuri și fistic, și se pregăteau pentru baia turcească lepădându-se de fesuri. Cam asta e…! Peste 600 de ani de ocupație, influențe, obiceiuri și tradiții, nu prea pot fi demontați într-o viață de om. Poate după anul 2500, dacă va mai exista viață pe Pământ, se va putea vorbi și despre Balcani, la superlativ. Până atunci e inutil să ne zbatem să-i punem o simfonie unuia care stă pe caldarâm, fumează, mănâncă semințe, scuipă, râgâie, trage vânturi răzlețe, și se zbenguie pe manele. E inutil să încercăm să scăpăm de peșcheșuri și șiretlicuri, de haimanale și belele. Balcanii sunt în dosul Europei, ba chiar curul ei, după Țuțea. Dar deși e scabros și stânjenitor, e folositor, totuși. Imaginați-vă ce-ar fi dacă n-am putea defeca zile în șir, săptămâni, luni sau ani!
Prin Balcani se elimină urdoarea și scursurile Europei. Sau, cel puțin, așa era până acum. De-o vreme a devenit o poartă de intrare a celor care vin din Orient, întocmai ca acum sute de ani. Și, întocmai ca atunci sunt otomani, într-un înțeles mai larg. Otoman – mahomedan – musulman! Acum nu vin cu săbii, lănci sau arcuri. Armele lor de-acum sunt copiii. Pe care-I lasă să crească în noile teritorii cucerite și ocupate. Cu aceleași obiceiuri și tradiții… Dacă nu mă credeți vizitați Europa cu terasele ei, între orele 10-13: băștinașii europeni sunt la muncă, dar terasele sunt pline cu femei învelite din cap până la picioare, în tot felul de “harnașamente”, savurând cafeluțe și aerisind pruncii. Au ajutor social, deh! Când aceste “arme” vor ajunge la maturitate vor transforma Europa într-un uriaș Balcani. Într-un uriaș cur… cubeu cu semiluni, turbane, hijaburi și celebra burka! Caraghios, nu?
Sorin Oros
